Comunicare și reciprocitate

La Feminin

Pentru mine e-mail-ul poartă rol de telefon. Prefer oricând să trimit/primesc un mail decât un telefon. În primul rând pentru că eu uit, alții uită și așa se pierd informații. În al doilea rând pentru că pe mail nu se poate întâmpla să zici că ai priceput greșit. Doar e scris negru pe alb totul, așa că poți reciti oricând.

Și-așa cum alții se enervează cumplit că nu li se răspunde la telefon, așa mă enervez eu când nu mi se răspunde la mail-uri. Mă enervez cu atât mai  mult cu cât știu că dacă cineva are nevoie de mine se așteaptă să răspund în 10 minute, să rezolv treaba în încă 15 minute și după aia să-și vadă liniștiți de alte probleme. More

2 Comments

Noaptea Devoratorilor de Publicitate cu bune și rele

Events

Frecventez evenimentul ăsta de 10 ani. Fix de 10 ani. Până acum, spun cu mâna pe inimă că ediția din 2008 a fost cea mai bună. De atunci începând, parcă reclamele sunt din ce în ce mai puține…și de o calitate destul de redusă. Acum, ce să zic, nu-i doar vina organizatorilor. Că dacă n-ai de unde alege, n-ai cum să faci o selecție de foarte bună calitate.

Anul ăsta au fost 290 de reclame. Bănui că motivul pentru care au fost selectate mai puține este că majoritatea reclamelor sunt mai lungi, fiind adaptate pentru online, nu neapărat pentru TV. Nu-i musai un lucru rău, însă mie, personal, îmi plac mai mult reclamele scurte, cu mesaj puternic, decât cele mai lungi și cu poveste care te plictisește până ajungi la final. More

No Comments

Un joc cu Farmec, învățat de la tata

Advertoriale

La 2-3 ani, nici nu mai știu acum, tata (care e tehnician dentar) m-a învățat un joc nou: de-a spălatul pe dinți. În fiecare dimineață și seară primeam periuța de dinți din paharul de la oglindă, îmi punea puțină pastă aromată (avea gust de cireșe și gumă de mestecat) și exersam spălatul pe dinți.

Era simplu, ca o poezie pe care o înveți la grădiniță:  More

4 Comments

Cu frustrare, despre banii din învățământ

La Feminin

După cum bine știți, se construiesc biserici în țara asta, de-o să ajungem să avem fiecare un preot propriu și o biserică lângă bloc. În plus, se aruncă bani pe tot felul de prostii irelevante. Și-atunci parcă nici nu mă mai mir că doctoranzii nu își mai primesc bursele.

Sora mea e doctorand. De la începutul anului școlar a fost informată că nu mai există bani de burse, că nu are Ministerul Educației fonduri pentru așa ceva și că s-ar putea să primească din ianuarie, că totul este blocat sau cheltuit până atunci.

Acum să vă spun câte ceva despre viața unui doctorand. More

8 Comments

Noaptea Devoratorilor de Publicitate la Timișoara

Events

Când aveam vreo 8-9 ani am inventat un joc, împreună cu prietenul meu Mircea. Când începeau reclamele la TV, ne întorceam cu spatele și încercam să ghicim ce reclamă e, în funcție de sunetul de pe fundal, înainte să înceapă să vorbească cineva. Cine își dădea seama primul era câștigător și devenea stăpânul telecomenzii. Știam pe de rost toate reclamele, fie că erau la detergenți ieftini, la produse electrocasnice sau la proaspăta introdusă pe piața de la noi, Coca-Cola.

Ne-a ținut vreo doi ani jocul ăsta, însă pasiunea pentru reclame am păstrat-o. Cel puțin eu, că nu știu dacă Mircea mai stă acum cu ochii pe reclame. Să nu credeți că vorbesc prostii, am dovada clară: nu am pierdut nicio ediție a Nopții Devoratorilor de Publicitate din 2003 încoace și am de gând să transform participarea la evenimentul ăsta în tradiție (deși cred că deja e o tradiție). More

1 Comment

Concurs! Câștigă un bar glob pământesc

Advertoriale

Am un prieten căruia îi plac jucăriile. O avea el 27 de ani, dar în sufletul lui e copil și bine face. Mor de drag când îl văd cum se bucură de un cadou, așa că nu pierd ocazia și, în fiecare an de ziua lui și ce Crăciun, îi cumpăr tot felul de jucării. Spre exemplu, anul trecut de Crăciun i-am cumpărat un elicopter cu telecomandă. Să-l fi văzut cum timp de câteva zile s-a jucat cu elicopterul prin casă, dând cu el de toți pereții, spre disperarea prietenei lui și a colegilor de apartament.

În aceeași notă, pentru anul ăsta m-am gândit la un mini biliard. Acest mini biliard. Nu de alta, dar m-aș bucura și eu de cadourile lui (hehe), așa că un joc care necesită mai multe persoane e numai bun. Problema e că omul deja s-a obișnuit să primească jucării și parcă aș face ceva special, ceva la care nu se așteaptă. Mă gândesc chiar să-l scoatem la un biliard și să-i condiționăm primirea cadoului. Adică, dacă reușește să ne bată pe toți (nu că am fi talente înnăscute ale jocului de biliard), își primește cadoul în seara de Ajun. Dacă nu ne bate, primește cadoul doar a treia zi de Crăciun, să creștem suspansul. Încă nu sunt sigură dacă e cea mai bună idee, dar mai sunt totuși două luni până la sfârșitul anului, deci mai am timp să vin cu ceva strălucit.

More

8 Comments

CTRL-D ne-au învățat cum să rămânem în CTRL

Events

Mi-am făcut blog pentru că îmi place să scriu. Inițial era privat, scriam ca într-un fel de jurnal online pe care îl puteau vedea 3 prieteni buni și atât. Apoi, la insistențele lor l-am făcut public. Timp de aproape un an nici mama nu știa că am blog și mă citeau maximum 10-15 persoane pe zi. Poate pentru că atunci nu m-a interesat să fiu citită de mai mulți.

Apoi am descoperit comunitatea de bloggeri timișoreni, am început să înțeleg cum funcționează lumea asta și am început să scriu mai serios. Din 2009 am început să fiu preocupată de statisticile blogului meu. Câți oameni mă citesc? De ce mă citesc? De ce revin cei care revin? Cum aș putea să atrag alți cititori?  More

3 Comments

De dimineață

La Feminin

În primele 15 minute ale dimineții, singurul lucru pe care îmi doresc să îl văd e perna. O înlocuiesc treptat cu soarele dimineții, teiul înflorit din fața geamului, zăpada proaspăt ninsă sau lumina caldă de toamnă, după anotimp.

Îmi place liniștea absolută dimineața, de-asta nici nu prea vorbesc. Am impresia că dacă eu tac, tot universul tace. Vreau liniștea aia sfioasă, cuminte, care nu mă deranjează și mai pot continua cumva visele, cu poveștile lor fantastice cu tot. Știi, visele mele au coloană sonoră. De-aia mă trezesc dimineața cu câte o melodie în cap, pe care o ascult, mai apoi, pe repeat toată ziua.  More

2 Comments

Trimite-mi comunicate de presă, nu invitații pe Facebook!

Online

Iar vin eu cu pretenții și mă apuc să comentez despre oamenii de comunicare, dar încă mai sper că dacă tot vorbesc despre unele lucruri poate până la urmă se întâmplă.

Nu-mi place să-mi critic colegii de breaslă, dar unii chiar n-au nicio treabă cu comunicarea și ne fac tagma de râs. Azi m-am supărat foarte tare după ce am primit un telefon cu ton certăreț, că mi-am permis să ratez un eveniment. Recunosc că habar n-am avut că se întâmplă, chiar dacă a avut loc în Timișoara și, de cele mai multe ori, sunt la curent cu viața culturală de aici. Cu toată naturalețea din lume am întrebat-o pe domn’șoara PRistă de ce nu mi-a trimis un comunicat de presă pe mail dacă și-a dorit să scriu/particip la eveniment. Cu aceeași naturalețe mi-a răspuns că mi-a trimis invitație la evenimentul de pe Facebook. More

3 Comments