Să facem un dram de bine

Timisoara

A venit iarna, e frig, sunt nămeți, ne plângem încontinuu că-i urât afară și că nu ieșim din casă. Mno să știți că în lumea asta sunt oameni care au probleme mai mari de-atât. N-au în ce casă să stea la căldură și n-au ce haine groase de iarnă să poarte când lovește frigul. Pe românete, există oameni nevoiași care mor de frig, la propriu.

În Timișoara există două organizații care oferă cazare acestor persoane: Azilul de Noapte al Federației Caritas și Fundația Timișoara 89. Capacitatea Azilului de Noapte a fost cu mult depășită, nopțile acestea au fost primite până la 130 de persoane, deși capacitatea este de aproximativ 80 de persoane. E mare nevoie de haine groase, mănuși, căciuli, geci, ghete de iarnă. Ați prins ideea.

Dacă aveți pe acasă haine de care nu mai aveți nevoie și sunt într-o stare bună, le puteți duce la sediul CRIES (Bv.B.P.Hașdeu, nr.11), unde lucrurile pot fi aduse în intervalul orar 09.00-17.00 sau puteți duce direct lucrurile la Azilul de Noapte (C.Brancoveanu, nr.50), după ora 19.00.

Eu am pe acasă un balcon plin de haine pe care le păstrez exact pentru situații din astea. Au ajuns la mine prin bunăvoința lui Cătă Petru, care a făcut un bine și m-a ajutat să le adun cu ajutorul oamenilor cu suflet bun. Împreună cu draga de Andreea, care și-a făcut curat prin dulapuri cu ocazia asta, vom merge deseară să ducem hainele pe Brâncoveanu.

Vă rog mult, dacă puteți să duceți și voi ceva, s-o faceți. Poate pentru voi înseamnă o oră de făcut curat prin dulap. Pentru oamenii ăia înseamnă că pot trece cu bine peste iarnă.

 

4 Comments

  1. Felicitari pentru initiativa!
    Cred ca in toate marile orase se fac astfel de mobilizari si trebuie sa fim uniti cu totii la greu si la nevoie, bietii oameni nu au nici o vina ca natura s-a dezlantuit asupra tarii noastre.

       0 likes

  2. Eu am dus de vinerea trecuta o plasa de haine. Cu vreo 2 zile inainte am cautat sediul de pe strada Hasdeu. Am sucit si am invartit masina pana m-am lasat pagubasa pt ca nu am gasit locul exact. Nu aveam nici numarul de telefon, nu stiam nici numarul casei, nici nu vedeam vreun panou pe care sa scrie “pe noi ne cauti”.
    Vineri dimineata ma grabeam spre un pacient mic, am trecut pe langa Azilul de noapte si am “avariat” masina in mijlocul drumului. Primul om pe care l-am gasit pe coridor s-a cam speriat de mine cand m-a vazut la ora aia acolo, prea multe explicatii nu aveam timp sa-i dau, dar l-am rugat sa duca plasa la cine trebuie. O fi zis ca sunt nebuna.

    O sa mai merg cand schimb hainele de iarna cu cele de vara.

       0 likes

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close