Rezervorul e mai mult de jumătate plin și e aproape răcoare. Nu-i așa lung drumul până la Dunăre, îți amintești? Și, oricum, teiul miroase a faleză și a râuri care curg mult prea încet, a munții care nu sunt munți și-a cei pe care i-am descoperit demult, pe vremea când încă nu știam că oamenii nu sunt veșnici. More
4 CommentsCâteva sfârșituri de lumeUn om la Poarta Raiului. Sfântu’ Petru, cu catastiful în față, ochelarii pe nas și o privire gravă. Îi pune omului în brațe un dosar mare și greu și-l trimite pe la toate birourile (am citit eu în Câteva sfârșituri de lume al lui Adrian Georgescu că există birouri în Purgatoriu. La intrarea în Rai de ce n-ar fi?) să primească semnături și aprobări. Omul aleargă pe la toate etajele până cedează psihic, obosește îngrozitor și se întoarce epuizat la Sf. Petru, abia trăgându-și sufletul după el. Nu și-a rezolvat toate taskurile. Sf. Petru îl trimite în Iadul Bancar.
Între timp, un alt om ajunge la Poarta Raiului. Sf. Petru, la fel de grav, cu aceeași ochelari și același catastif îi pune în brațe un dosar imens și greu și-l trimite pe la toate birourile să primească aprobări. Omul, relaxat, merge la un singur birou albastru, vorbește cu funcționara-înger, rezolvă totul în cinci minute și se întoarce la SF. Petru. Acesta îi pune o ștampilă cu ”Aprobat! BCR te refinanțează. Bine ai venit în Rai!” și îi deschide poarta Raiului.
Nu-ți vinde sufletul pentru o refinanțare. E suficient să apelezi la BCR.
3 Comments
Întâmplarea face să cunosc destul de multe localuri din Timișoara. Îmi place să descopăr locuri noi și, deși unele devin favorite, nu mă oprește nimic să mă plimb și pe la concurență. Nu știi de unde apare o surpriză plăcută.
Localul căruia îi sunt fidelă de 8 ani (pot spune că e cea mai lungă relație pe care o am aici, în Timișoara, hehe) este D’arc. Numai dacă nu sunt în oraș sau dacă urmează să am vreo conferință sâmbătă dimineața nu mă găsiți acolo. Îmi plac atât de mult muzica și atmosfera, încât revin cu plăcere în fiecare vineri seara. În plus, e unul dintre puținele locuri din oraș unde barmanii sunt în permanență cu zâmbetul pe buze. Mai mare dragul să revin. Cred că faptul că mă găsiți aici în fiecare vineri de 8 ani e suficient pentru a-i oferi o garanție. More
16 CommentsLa începutul anului am ținut o cură de schimbare de metabolism. Nu face parte din clasicele cure de slăbire la care mănânci doar morcovi și orez sau bei apă și atât, până amețești. E făcută cu cap, sănătoasă și uite că după 4 luni de când am terminat-o nu m-am îngrășat deloc. Dar nu despre cură vreau să vă vorbesc, că am mai povestit odată ce-i cu ea.
În urma articolului pe care l-am scris, mai mulți dintre voi, cititorii mei, mi-ați cerut cura. Ați fost exact 87 care mi-ați lăsat un comentariu sau mi-ați trimis direct mail. Înafară de voi au mai cerut-o câțiva prieteni și cunoscuți. Să fie vreo 12-13 oameni. Adică 99-100 de persoane ar trebui să fi slăbit de la începutul anului până acum vreo 10 kg. Din păcate, dintre cei 100 care mi-au cerut cura au început-o doar 82. Dintre ei, doar 75 au trecut de primele două săptămâni. Și, în fine, dintre cei 75 doar 37 au terminat-o și mi-au trimis un mail sau m-au sunat să-mi comunice rezultatele. Adică mai puțin de jumătate.
Când am trimis dieta, am scris în fiecare mail că rog persoana respectivă să-mi comunice rezultatele și că sunt acolo în caz că au întrebări, vor sfaturi sau pur și simplu simt nevoia să vorbească cu mine despre asta. Am primit 39 de mailuri cu tot felul de întrebări sau cu diverse stări prin care au trecut oamenii în timpul dietei. Unii mi-au spus că nu a funcționat și au abandonat-o. Au fost 6. Alți 11 mi-au spus că i-a motivat să se apuce și de sport, pentru că le dă energie. Cei 11 se numără și printre persoanele care au terminat dieta și au fost mulțumiți de ea. Unii nu au putut rezista dulciurilor, unii nu s-au îndurat să lase berea, alții pur și simplu s-au oprit fără un motiv aparent. More
4 Comments
Când am terminat facultatea am plecat în vizită la părinți o săptămână. În loc să-mi aud felicitări și să văd în ochii alor mei bucurie, prima lor reacție a fost una de șoc. În ultimul an de facultate mă îngrășasem 12 kg. Îmi răsună încă în minte cuvintele tatălui meu: ”Vai, graso! Mai intri pe ușă?”
Acum am 26 de ani și sunt cu 14 kg mai slabă decât eram când am terminat facultatea. Mă simt bine cu mine și nu mă mai îngraș la loc, pentru că între timp am învățat câte ceva despre mine și metabolismul uman. Știu să mănânc sănătos, fără să număr calorii și fără să apelez la tot felul de substanțe dubioase care se găsesc în comerț, fac un minim de mișcare și am renunțat la Cola și bere. Bine…Cola și bere mai beau uneori, dar mult mai rar. De la o sticlă de 2 litri de Cola/zi am ajuns la 250 ml din când în când, de obicei când nu găsesc suc de mere. More
9 CommentsFiecare specialist cu domeniul lui de activitate. Unii sunt buni contabili, alții buni ingineri, alții buni programatori. Iar alții, numai cu titlu, sunt specialiști SEO. Nu zic că nu există specialiști SEO (l.e. Ce-i aia SEO, că m-a întrebat lumea ce înseamnă). Există și chiar cunosc vreo câțiva. Dar sunt atât de mulți șmecherași foști operatori de canale de mIRC cu pretenții de specialiști încât mă doare mintea uneori.
Zilele trecute am vrut să mai citesc una alta despre cum să-mi optimizez puțin blogul din punct de vedere SEO. În jungla de articole de pe Google am găsit maximum 10 din care chiar am avut ce învăța. Celelalte peste 100 care mi-au apărut în primele 24 de pagini de căutare erau un mare mare gunoi. De la celebrele articole de cum să faci bani din blog, la apologii ale reclamelor plătite am găsit de toate. Site-uri întregi de experți în nimic, care vând un vis frumos de îmbogățire și ei n-au bani nici să treacă strada. More
5 Comments
Citeam azi pe TheSexist.ro un articol despre dependența de a fi cu cineva. Pentru cei care nu știți, vă povestesc câte ceva despre cum se scrie pe site. Se alege un subiect de discuție despre relații și modul în care ar trebui să fie ele percepute, se aleg apoi autorii (întotdeauna o femeie și un bărbat) și se dă liber la scris. Apoi se publică ambele articole și…liber la comentarii. Partea frumoasă e că autorii nu știu unul de celălalt, nu știu cum va fi abordat subiectul, așa că sunt liberi să scrie ce le trece prin cap.
Cum spuneam, azi s-a discutat despre dependența de a fi cu cineva. Ambii autori au scris despre un anume tip de dependență, dar niciunul nu a discutat despre ceea ce li se cerea. Cel puțin asta e părerea mea. Când am citit titlul mă așteptam să găsesc două articole în care oamenii vorbesc despre persoane dependente de relații. Cu siguranță știți la ce mă refer, că toți avem câte un prieten sau câte o prietenă mereu îndrăgostit/ă. Genul acela de om care nu poate trăi singur mai mult de 3-4 zile, pentru că se simte singur. More
3 CommentsPlus Noi sunt un grup de copii de școală generală care încearcă să facă un bine județului în care trăiesc. Vor să curețe cursul superior al Begăi și să organizeze câteva acțiuni de responsabilizare a cetățenilor din zona Făget. Probabil ați văzut și voi de multe ori că malurile apelor sunt pline de gunoaie. Există o practică populară prin care sătenii, care nu prea știu ei de RETIM sau alte companii de colectare a gunoaielor, aruncă deșeurile pe malurile apelor. Nu se gândesc că poluează, că acțiunile lor sunt nocive pentru mediu și pentru oameni. Nu sunt niște insensibili, sunt doar prost informați.
Copiii ăștia, care și-au denumit proiectul foarte sugestiv – Esența Vieții, sunt cei mai tineri voluntari despre care am auzit eu în județul Timiș. Au un plan bine pus la punct, se bucură de susținerea școlii în care învață și vor să facă un bine. Pentru că toate acțiunile pe care vor să le facă implică și niște costuri, copiii au aplicat la un concurs prin care pot câștiga 5000 euro și o tabără de educare eco. Deci primesc niște bani și învață mai multe lucruri despre cum pot face să fie mai eficienți în munca lor de curățare a apelor. More
1 CommentProprietarul apartamentului în care locuiesc e plecat din țară pe termen lung. Am fost atenți la aspectul ăsta când am ales apartamentul, pentru că toți trei (adică Adi, Doina și eu) ținem mult la liniștea noastră și nu ne dorim vizite neanunțate sau inspecții la domiciliu în absența noastră.
Toate bune și frumoase, dar am uitat să luăm în calcul o treabă: administratorul blocului. Aparent, prieten fiind cu proprietarul, administratorul a primit cheile apartamentului și instrucțiuni clare de închiriere. El a venit să ne prezinte casa, lui îi dăm chiria pe care o trimite mai apoi proprietarului, el se ocupă de facturi și citiri de contoare. Noi trebuie doar să livrăm la timp informațiile pe care ni le cere și să plătim, tot la timp, cheltuielile și chiria. De bun simț, zic.
Până într-o zi când am avut o vagă bănuială că administratorul blocului mai are un rând de chei de la apartament și intră la noi când nu suntem acasă. Acum, majoritatea știți, eu lucrez mult de acasă, deci nu ar prea avea cum să vină fără să știu. Se pare totuși că mi-a învățat și programul de funcționare. De obicei înainte de prânz Doina doarme, Adi e la birou și eu lucrez de prin oraș. Azi am stat acasă că plouă. Nimic nu se compară cu o zi de lucru în care nu trebuie să te lovești de oameni mohorâți pe stradă și poți lucra comod, din vârful patului.
Neavând chef de martorii lui Iehova, cerșetori, oameni cu sondaje sau tot felul de dubioși despre care încă nu știu cum intră în scara blocului, nu am răspuns la sonerie deloc. După ce a sunat de vreo 3 ori am auzit că cineva descuie ușa și intră. Crezând că-i unul dintre colegii de casă, am vrut să ies din cameră să-l salut. Când colo, peste cine dau în mijlocul bucătăriei cu nasul în hârtiile mele de lucru? Exact! Administratorul blocului.
Când l-am întrebat pe moș ce caută în casa mea, mi-a răspuns cu cea mai mare seninătate că a vrut să vadă dacă nu cumva ne-am mutat, că nu ne-a văzut pe scară de alaltăieri. L-am scos afară și mă pregătesc să plec să cumpăr o yală nouă. Sper să mă și descurc să o montez. Ceapa mă-sii de om fără ocupație!
Mno acum să-mi spuneți voi mie ce drepturi am și ce-aș putea face. Că suntem chiriași cu acte în regulă și ne plătim totul la timp. Mi-e că în momentul în care schimbăm yala e în stare să o spargă, numai să-și simtă el curiozitatea de moș plictisit satisfăcută.
24 Comments
Încă de la începutul anului mi-am schimbat atitudinea față de mine. Am ales să devin un om mai sănătos pentru că îmi pierdusem vitalitatea și oboseam foarte repede. Întâi am ținut o cură de schimbare a metabolismului pentru că mă obișnuisem să mănânc doar prostii. În cazul meu a dat rezultate foarte bune. Am slăbit 10 kg fix și nu am pus la loc vreun gram, pentru că organismul meu s-a obișnuit să nu mai aibă nevoie de toate prostiile de fast-food pe care le mâncam înainte. Apoi m-am apucat, cu greu ce-i drept, să fac și sport. Acum alerg 20-25 minute în fiecare zi, dar am început cu 10 minute și înjurat toate țigările și sticlele de cola pe care le-am consumat vreodată.
Așa că azi, când Oana mi-a propus să mergem împreună la un consultant în nutriție, am fost foarte curioasă să știu dacă sunt pe drumul cel bun. Am descoperit că avem un ”Birou Wellness” în Timișoara și am profitat de recomandarea pe care o primise Oana. Deocamdată numai așa se poate ajunge la ei.
Ce-am învățat azi despre mine? More
6 CommentsAcest website folosește cookies. Detalii.
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
