Viitoarea lui fostă

La Feminin May 25, 2011 CristinaTM

Iubito, te uiți des în oglindă? Stai, nu-mi răspunde. Știu că nu-ți mai aranjezi părul de 10 ori pe zi, nici nu mai folosești seara rujul acela roșu aprins. Acum stai în haine de casă și cureți oglinda înjurând toate urmele pe care le lasă el, din neatenție, dimineața când își face nodul la cravată să plece la serviciu.

Îmi povestesc prietenii mei câte una alta despre relațiile pe care le au. Majoritatea se plâng că iubita din dotare s-a schimbat foarte mult pe parcursul a câteva luni, un an sau poate doi. La început păreau ideale. Câteva dintre ele jurau că nu vor să invadeze spațiul nimănui. Altele petreceau 3 ore în oglindă, dar fiecare apariție publică îți tăia răsuflarea. Iar altele nu aveau nicio treabă cu dezastrul specific camerelor de burlaci. Ba, mai mult, unele au mers până la a susține sus și tare că pentru ele o relație e ca un fel de prietenie care implică și sex.

Normal că dragii de ei au crezut. Într-adevăr există femei de genul ăsta și trăiesc printre noi, ca orice alt muritor de rând. Bineînțeles că s-au și entuziasmat: nu dai toată ziua peste o femeie care să te lase în pace să fii tu, fără să înceapă să îți impună tot felul de tâmpenii. Naivii îndrăgostiți au crezut că au descoperit vreo nestemată. Oare ce merge prost în situațiile astea de ajung să îmi povestească ce mult s-au schimbat prietenele lor și cât de tirane au devenit în timp? E trist să îi aud vorbind despre ”viitoarea mea fostă”.

Cred că marea problemă a unor femei este că încearcă să le facă prea mult pe plac bărbaților de lângă ele. La început. El e un om ocupat? Nu-i nimic, poți să-i spui că ai nevoie de timp al tău. El e un spirit liber? Nu-i nici asta o problemă: poți să-i spui că îți iubești libertatea și nu ai suporta prea multe intruziuni în viața ta. Dar…chiar crezi toate astea sau le folosești doar pentru a-ți pica el în mreje?

Știi, atunci când nu poți fi sinceră cu el încă de la început, mai bine las-o baltă. Am susținut întotdeauna că termenii jocului se stabilesc înainte ca el să înceapă. Dar pentru ca totul să funcționeze bine, trebuie puse pe masă și cărțile alea care nu-s tocmai câștigătoare. Merg pe principiul că dacă există lucruri care crezi c-ar putea strica o relație, mai bine le spui de la început și încerci să le argumentezi sănătos decât să îl lași pe el să le descopere după mult timp. Chiar nu cred că îți dorești vreun minut din viață să te vezi în ochii lui ca ”viitoarea lui fostă”.

Poate nu-s eu expertă în cum se leagă și cum se păstrează o relație, dar știu că dorm liniștită noaptea când am certitudinea că el știe tot ce era esențial de știut. Cred că trebuie lăsat să aleagă singur dacă vrea sau nu vrea să fii omul de lângă el, așa cum și tu ai aceeași posibilitate de a alege. Sunt atât de multe tipuri de oameni în lumea asta, încât mi-e aproape imposibil să cred că dacă îți dorești un anumit fel de om n-o să-l găsești. Mai caută, nu te compromite.

4 Comments

Alexandrina în concert la Timișoara

Events, Timisoara May 25, 2011 CristinaTM

Cine spune că în România nu se mai face muzică, să ia o mică pauză și să asculte Alexandrina. O fi ea din Republica Moldova, dar cântă aici, la noi, de câțiva ani deja. Și când spun cântă, nu mă pot gândi decât la cum mi se taie răsuflarea de câte ori o ascult. Cu muzica ei conduc noaptea până termin benzina din rezervor, cu muzica ei îmi relaxez creierii după zilele în care muncesc prea mult, cu muzica ei mă trezesc dimineața când, uneori, Doina se răsfață.

Am văzut-o ultima dată live acum câteva luni, la București. Mâine (joi, 26 mai 2011) cântă și la Timișoara, pe River Deck. Mi-am făcut rezervare încă de săptămâna trecută, am împărțit cu toată lumea din jur entuziasmul meu și acum pur și simplu nu mai am răbdare.

Concertul din Timișoara face parte din Turneul Alexandrina, un eveniment care continuă în perioada 23 mai – 9 iunie în mai multe orașe din țară (Buzău, Iași, Timișoara, Suceava, Galați, Botoșani, Craiova, Constanța, București). Turneul a început pe 7 aprilie în București și a cuprins și Rusia, unde Alexandrina a susținut două concerte în cadrul festivalului „Lady in Jazz”, la Sankt-Petersburg și Moscova, pe 22 și 23 aprilie.

Cum spuneam, la Timișoara ajunge joi, 26 mai 2011. Concertul are loc în River Deck și începe la 9:30. Rezervări se pot face sunând la 0729 654321 și biletul costă 30 lei. Pe toată durata concertului ne vom putea bucura și de proiecții video cu tablourile Alexandrinei. Eu oricum o să fiu atentă doar la muzică, dar vă invit să aruncați câte un ochi și peste tablouri, că sunt într-un mare fel. Așadar, (din nou) ne vedem joi!

7 Comments

Dulce Românie

Uncategorized May 25, 2011 CristinaTM

Vorbeam zilele trecute cu un amic care a plecat din țară acum o vreme. A venit în vizită acasă și, cu ocazia asta, ne-am văzut la o poveste. Ca majoritatea celor care nu mai locuiesc în România, m-a sfătuit să plec de aici. Cred că este o atitudine generală a multor români care lucrează în străinătate și mă refer aici la cei care au job-uri decente, bine plătite, nu la căpșunari.

Într-adevăr, nu poți compara salariile din România cu cele din alte țări. Nici nivelul de trai. De sistemul educațional nu are rost să mai vorbesc, că m-am plâns de cel autohton de nenumărate ori. Politica noastră e subiect de tabloid, vedetele ajung în top în funcție de cât sunt de dezbrăcate sau cât de mari sunt scandalurile în care se implică, toată lumea se plânge de absolut tot ce se întâmplă, dar sunt prea puțini cei care fac ceva pentru o schimbare etc.

Totuși, eu nu aș pleca din România. Am reușit să găsesc aici, lângă mine, tot ce am nevoie. Sunt mulțumită de clienții mei, care plătesc de obicei la timp și suficient, de oamenii pe care îi cunosc, de mediile în care mă învârt, de prietenii mei. Ador țara asta pentru toate lucrurile frumoase pe care le are și încerc să mă țin cât mai departe de toată mocirla în care le place unora să se scalde.

E cam ca pe vremea când apăruseră manelele. Unii le ascultau cu mare pasiune, deveniseră un simbol național, așa cum sunt acum scandalurile Iri-Moni, Pepe-Oana sau mai știu eu care. Alții au ales să-și vadă de treaba lor, să nu le ia în seamă și să continue să descopere muzică bună. Nu ducem lipsă de valori, ducem lipsă de voința de a le descoperi. De multe ori e mai simplu să stai să vezi un circ ieftin de care apoi să te plângi, decât să te ridici pur și simplu în mijlocul spectacolului, să pleci. Țara asta nu duce lipsă de lucruri minunate, duce lipsă de oameni care să facă un minim de efort pentru a le pune în valoare.

De-asta îmi plac toate proiectele de promovare a valorilor naționale. Sunt fan al Redescoperă România, al proiectelor gen Țara lui Andrei, Umbrela Verde, Verde pentru biciclete, al festivalurilor de artă (unele, cum ar fi FITS sunt în top 3 în Europa, știați?). Și tot de-asta încerc să fac și eu ceva pentru oamenii care au nevoie de mai mult decât învață la școală. Că n-o fi sistemul educațional strălucit, dar adevărul este că n-am întâlnit încă un român care să vrea să învețe și să nu aibă de la cine. Profesor îți poate fi un om cu mai multă experiență în domeniul tău de activitate, tata Google, Kindel-ul din dotare sau orice sursă de informație pe care o găsești. Important e să vrei.

5 Comments

Zece lucruri care mă bucură

leapsa May 23, 2011 CristinaTM

Îmi plac lucrurile mici și simple și, de câte ori pot, evit chestiile simandicoase și înzorzonate cu tot felul de briz-brizuri. De-asta cred că cele mai importante lucruri pentru mine nu sunt obiecte, ci gesturi și situații. Să le luăm în ordine, deci.

1. Mă bucură gustul primei cafele din zi. Cea căreia îi simți mirosul dinainte să te trezești, care-ți este preparată de alții și adusă, în liniște, pe noptieră.

2. Mă bucură muzica bună și oamenii care o simt. Îmi place să văd că unii trec dincolo de a fredona sub duș un cântec sau a da volumul mai tare când aud piesa preferată. Mă refer aici la cei care trăiesc cu muzică, prin muzică și pentru muzică. Sunt puțini, dar de fiecare dată când întâlnesc un astfel de om, îmi cântă sufletul.

3. Îmi place aerul proaspăt de dimineața devreme, indiferent dacă își face prezența înainte să adorm sau imediat după ce mă trezesc. Oricum nu dorm mult, așa că există mari șanse să mă bucur de ambele cazuri destul de des.

4. Îmi plac macii. Toți macii! Pentru că sunt printre puținele flori care nu rezistă deloc dacă le scoți din habitatul lor și le pui într-o vază. Sunt plini de viață și de vară atât timp cât nu te bagi tu ca deșteptul să îi rupi.

5. Mă bucură oamenii care au învățat să mă lase în pace, în lumea mea. Am destul de multă treabă, deci timpul pe care-l pierd cu explicații inutile, e un timp prețios, de care nu dispun. Le-aș ridica statui în centrul orașului tuturor celor care știu să fie o prezență discretă în viața mea.

6. Iubesc furtunile și oamenii furtuni. Apar în momentele de caniculă cruntă, sunt gura de aer proaspăt de care ai nevoie și apoi dispar rapid. Întodeauna mă bucur când apar și, mai ales, atunci când revin.

7. Ador nopțile de vară și șoselele nesfârșite. Aș putea conduce până la capătul pământului, singură, cu noaptea și cu drumul meu.

8. Mă bucură prima zăpadă. Sunt mai rău ca un copil mic scăpat la Disneyland când văd primii fulgi. Și aproape plâng când vine primăvara.

9. Îmi place tăcerea celor care au învățat să comunice fără cuvinte. De la un status de mess, la o melodie postată aiurea pe Facebook sau un obiect uitat în cel mai nepotrivit loc, orice formă de comunicare indirectă mi se pare adorabilă.

10. Mă bucură oamenii care îmi zâmbesc înapoi. Am obiceiul să merg pe stradă cu muzica în căști și, de cele mai multe ori, zâmbesc. Unii trec pasivi pe lângă mine. Alții îmi zâmbesc înapoi și mi se par adorabili. Îmi fac zilele mai frumoase.

Asta a fost o leapșă primită de la Dan. Merge mai departe la Ada, Corina si Raluca. Pe voi ce vă bucură?

8 Comments

PRbeta+Status Pimp=Love

leapsa, Product May 23, 2011 CristinaTM

Am descoperit Status Pimp la puțin timp după lansarea lui, acum vreo 2 ani. Pentru cei care încă nu știu cu ce se mănâncă, Status Pimp e prima retea de publicitate prin statusuri de Yahoo Messenger din lume. S-a născut la Timișoara și crește frumos. Recent a împlinit 2 ani.

Mi-a plăcut ideea de a folosi statusurile de mess ca sursă de promovare, dar am fost mereu sceptică cu privire la rezultate. Aveam impresia că Pimperii sunt persoane prea tinere și prin intermediul lor se pot promova produse targhetate doar spre publicul tânăr. Mi s-a oferit ocazia să văd că, defapt, lucrurile stau puțin altfel.

Am promovat PRbeta și prin intermediul Status Pimp. Deși am avut ca parteneri media mai multe companii importante, Status Pimp au fost leaderi în topurile noastre. Au adus cele mai multe vizite pe site, adică fix 26% din numărul total de intrări. Pentru că ei oferă foarte transparent (mulțumesc!) toate rezultatele campaniilor, am aflat că dintre pimperii care ne-au promovat, 54% au avut vârste cuprinse între 18 și 24 ani (adică mesajul nostru a ajuns la studenți, care ne erau în target) și 46% au avut peste 24 ani (deci mesajul nostru a ajuns și către oamenii care lucrează de ceva timp, adică fix cealaltă parte a targetului nostru). Încă de la început am ales să nu promovăm evenimentul către elevii de liceu, pentru că am considerat că sunt puțin cam fragezi pentru temele abordate în cadrul PRbeta. Așadar, mesajul nostru a ajuns cu succes doar în mediile în care ne-am dorit.

Apropo de transparență, mi-a plăcut foarte mult că am putut urmări, pe zile, câți oameni au intrat pe PRbeta.ro și din ce categorie de vârstă fac parte. Pentru noi a fost important să avem un flux continuu de vizitatori, pentru că am adus informații noi pe site o dată la câteva zile. În plus, am putut alege să promovăm evenimentul într-o regiune anume a țării. Ne-am dorit ca PRbeta să fie mai mult un eveniment regional, deci am ales să-l promovăm în Banat, Crișana și Ardeal, deși am observat că pimperi există peste tot prin țară.

În concluzie, nouă ne-a plăcut ce poate să facă Status Pimp. Cu siguranță vom mai colabora cu ei și pe viitor, pentru că rezultatele au fost peste nivelul așteptărilor și echipa mereu disponibilă când am avut orice fel de întrebări.

2 Comments

O poveste cu pirați

Product May 23, 2011 CristinaTM

Erau acum vreo 15 ani niște desene animate ”Pirații apelor negre” sau ceva de genul ăsta. Un puști de vreo 10-12 ani era eroul magnific. Nimerise pe o corabie de pirați și se luptau cu alți pirați pentru, nu-i așa?, o comoară de pe o insulă. Tare mult mi-au plăcut desenele astea. Mi-am dorit să mă fac pirat încă de când am văzut primul episod. Cam în aceeași notă am încercat, pe la 8 ani, să-mi descopăr puterile supranaturale. Încă mai încerc, n-am găsit nimic.

Ideea e că pasiunea pentru pirați mi-a rămas. Am acasă Bricul Mircea, pe care plănuiesc în secret să-l transform în Black Pearl, nu pierd niciun film cu pirați și plănuiesc să-mi construiesc din nou, așa pentru sufletul meu, sabia și scutul din lemn pe care le aveam când eram mică. Poate ar fi o idee bună să-mi găsesc prin pivnița părinților și colecția de corăbii pe care le-am desenat de-a lungul anilor împreună cu un prieten din copilărie.

În condițiile astea, nu aveau cum să nu-mi placă Pirații din Caraibe. Am văzut toate cele 4 filme (și am un feeling că mai urmează). Totuși, deși sunt mare fan Johnny Depp, n-am putut să nu remarc că noul film (Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides) e puțin cam tras de păr. Și-a pierdut din strălucirea de la început. Momentele hazlii sunt mult mai puține, situațiile nu te mai prea țin cu sufletul la gură, povestea e destul de simplist conturată.

Dacă n-ar fi fost acolo Johnny Depp, probabil că pe la jumătarea filmului m-aș fi plictisit deja crunt. Arată excepțional și a jucat într-un mare fel. Deși nu a jucat un rol formidabil, mi-a plăcut și prezența actriței Astrid Berges-Frisbey, Syrena. Băieți, cred că sunteți de aceeași părere cu mine aici.

În rest, cum spuneam, nu am fost prea impresionată de film. Just another pirates movie. Și venind de la cineva care are o pasiune pentru pirați, cred că e destul de prost calificativul ăsta. Oricum, aștept următorul film, că am un sentiment că vor mai urma și altele.

PS: Mulțumesc Richie pentru invitația la film. E întotdeauna o plăcere.

2 Comments

Siemens Race cu blonde

Events May 23, 2011 CristinaTM

De azi a început Siemens Race, o competiție în care trei echipe de bloggeri pornesc într-o întrecere prin România pentru descoperirea soluțiilor de dezvoltare urbană sustenabilă. Nebuloasa și colega ei de echipă, Alina sunt singurele două fete care participă. Zic să le susținem, mai ales că Nebuloasa e timișoreancă de-a noastră.

S-o las pe ea să spună mai multe despre campanie:

”Timp de 5 zile ne vom plimba prin țară, încercând să cunoastem solutii sustenabile, eco, ale Siemens. Vom parcurge 8 orașe și ne vom opri peste noapte în 4 dintre ele. Întrecerea nu va fi una cu mașini, ci cu rezolvare de teste la care avem mare mare nevoie de ajutorul vostru.În fiecare din zile vom posta întrebări pe wall-ul Facebook și voi trebuie să căutați răspunsurile pentru noi, pe Google, Wikipedia, manualele școlare, unde vreți voi, doar să ne oferiți răspunsul.

Avem și un premiu, pentru cel mai activ susținător, și anume 600 de lei. Premiul doi îl vom anunța luni, după începerea race-ului și vă spun că e unul care va fi pe placul vostru.”

Așadar, fiți cu ochii pe Facebook, scoateți de la arhivă manualele școlare, apelați la tata Google și hai să ajutăm fetele să câștige. Vă las mai jos și programul, să știți când urmează să treacă prin orașul vostru. Eu abia aștept să ajungă la Timișoara, învingătoate. Deja au ieșit pe locul doi la primul Quiz. Putem să le ajutăm să fie pe primul loc, da?

Traseul Siemens Amazing Race

Startul Siemens Amazing Race se dă luni, 23 mai, la km 0 al capitalei.

Iată unde se află cei 3 bloggeri în cele 5 zile de concurs (23-25 mai):

Ziua 1 (Luni, 23 mai): București (QUIZ), Sinaia (TEST)

Ziua 2 (Marti, 24 mai): Sibiu (QUIZ), Cluj (TEST)

Ziua 3 (Miercuri, 25 mai): Oradea (TEST), Arad (QUIZ)

Ziua 4 (Joi, 26 mai): Moldova Nouă (QUIZ), Timișoara (TEST)

Ziua 5 (Vineri, 27 mai): Timișoara

Baftă, fetelor!

3 Comments

Scout report de sâmbătă seara

La Feminin May 22, 2011 CristinaTM

De obicei sâmbătă seara e momentul în care petrec timp cu mine. Am destule seri în timpul săptămânii în care ies în oraș și, după serile de vineri (care de multe ori se termină sâmbătă dimineața) am nevoie de o zi pe săptămână în care să stau doar cu mine. Întâmplarea a făcut ca vinerea asta să stau cuminte acasă, să-mi văd de ale mele. Așa că aseară, când Adi a propus să ieșim să luăm o gură de aer, am zic că n-o fi un capăt de lume.

Și uite-ne sâmbătă seara în oraș. Spre deosebire de alte seri din timpul săptămânii, am observat câteva comportamente și situații care mi s-au părut puțin stranii. Să de luăm pe rând.

De obicei, joia și vinerea cluburile sunt pline până la refuz. Seri retro, concerte, party-uri cu reduceri pentru studenți, you name it. Sâmbăta asta am găsit 2 cluburi cu maxim 40 de oameni în ele și trei cluburi cu loc suficient să tragi un număr de freestyle.

Joia e plin de studente. Plin! Vinerea la fel. Aseară urla testosteronul din fiecare colțișor al Pieței Unirii. Raportul femei/bărbați a fost cam de 20/80. Capacul l-a pus Berăria din Unirii. Uneori, seara, ne strângem mai mulți și stăm acolo să mai povestim, că e un loc tare prietenos. Aseară, pe la 1 și ceva în berărie erau vreo 15-20 de masculi. Când am intrat noi se uitau la mine ca la un obiect extraterestru. Ne-au trebuit fix 10 secunde să părăsim locul. Eram singura femeie înafară de chelneriță.

Taine, loc cunoscut pentru abundența de minore era populat aseară de niște găști dubioase de metaliști și junkeri. Nu știu dacă ei au speriat minorele sau fetele pur și simplu s-au înțeles toate să stea acasă, însă n-am găsit înăuntru decât oameni trecuți vizibil de majorat.

Sâmbăta e seara cuplurilor căsătorite, trecute bine de 30 de ani. Probabil sunt cei care muncesc după un program fix în timpul săptămânii, vinerea sunt prea obosiți să mai facă ceva și aleg sâmbăta ca seară de ieșit. Chiar îi spuneam lui Adi, m-am simțit ca atunci când eram mică și ieșeam cu mama și tata la un suc. Adevăru-i că m-am simțit mult mai tânără decât într-o seară de joi, spre exemplu.

Sâmbăta nu trebuie să stai să te gândești unde vrei să mergi, să nu fie prea aglomerat sau prea mult fum. Alegi la întâmplare un loc și intri. Cu siguranță găsești cel puțin 2-3 mese libere. Păcat că în jur sunt prea mulți oameni beți de la ora 11 seara. Vinerea la ora asta abia dacă se urnesc din casă.

Scout report end. Nu mai ies curând sâmbăta. Cel puțin nu în Unirii.

3 Comments

De-a râsu’-plânsu’

La Feminin May 20, 2011 CristinaTM

Fiecare reacționează în felul lui atunci când cade. Unii plâng ca niște copii, alții se ridică, se șterg de praf și încep să râdă, alții cer o mână de ajutor unui prieten. Pentru unii durează o veșnicie să-și revină, alții sunt fresh a doua zi și o iau de la capăt.

Unii se simt bine atunci când sunt compătimiți pentru ceea ce pățesc. Se plâng într-una de greutățile din viața lor, așteaptă mereu o vorbă bună, dar nu fac nimic pentru a schimba lucrurile. Se plâng și atât. De aici până la a da vina pe sistem, pe oamenii din țara asta, pe media sau mai știu eu ce găselniță, mai e doar un pas. E alegerea cea mai simplă: se plâng, ceilalți să asculte. Plângăcioșii se simt mai bine 10 minute și o iau de la capăt cu văicăreala. Metoda nu aduce niciun rezultat, dar e confortabilă.

Alții nu-și iau problemele în serios. Râd atunci când în mod normal ar plânge, merg până la extrem cu sentimentul de negare și au impresia că dacă nu recunosc că au o problemă, problema aceea chiar nu există. O ignoră o vreme, poate chiar câțiva ani și, la un moment dat îi lovește atât de rău, că nu mai știu cum și ce să facă să-și revină. Mai există și varianta să se mintă atât de tare că totul e bine, încât să înceapă să creadă asta cu adevărat. Și ei ajung să dea vina pe soartă după o vreme pentru că, inevitabil, o problemă nerezolvată atrage după sine un alt șir de neplăceri.

De-asta îmi plac oamenii care se iau în serios doar atât cât trebuie, fără a exagera. Plâng când îi doare, râd când le e bine și încearcă să fie sinceri în primul rând cu ei. Nu au stări de paranoia, nu au nici comportament de clovn. Sunt oameni obișnuiți, cu zile bune și zile rele, care-și înțeleg viața, cu urcușurile și coborâșurile ei. Ei știu că nu-i soare în fiecare zi, dar nici nu vine apocalipsa mâine. Sunt cei care tac și își văd liniștiți de treabă, că oricum e plină lumea de smiorcăiți și de paranoici. Poate ar trebui să luăm exemplu de la ei mai des.

2 Comments

Suporterii adevărați sunt răsplătiți cu o Skoda Octavia

Product, Timisoara May 20, 2011 CristinaTM

Când am început să cunosc Timișoara, primele trei lucruri care mi-au plăcut au fost Piața Unirii, aerul occidental și suporterii Poli. Venind dintr-un oraș mic, fără echipă în Liga 1, n-am știut acasă ce înseamnă să trăiești și să respiri fiecare meci al echipei favorite. Am cunoscut, însă, sentimentul ăsta în Timișoara. N-am văzut în niciun alt oraș din țară suporteri mai dedicați, galerie mai frumoasă și nici n-am trăit altundeva sentimentul pe care îl ai în timpul meciurilor de pe Dan Păltinișanu. Nu ai cum să nu-i iubești și nu ai cum să nu cânți cu ei.

Că ninge sau plouă, că echipa câștigă sau pierde, oamenii cântă. Trăiesc meciurile cu atât de multă pasiune că devine molipsitoare. La noi, în Timișoara, toată lumea merge la meciuri. Găsești în tribune oameni tineri, familii cu copii, bătrâni microbiști, găști de fete, de băieți. De toate. Și toți vin acolo cu zâmbetul pe buze și plini de speranță că echipa va învinge. Uneori, când Poli câștigă meciurile, se pleacă de pe stadion cântând. Alteori, când se întâmpă să le piardă, oamenii pleacă în tăcere, cu capul plecat, simțind parcă același lucru cu echipa. Dar întotdeauna revin cu speranța că Poli va învinge.

Suporterii sunt minunați. Poartă Poli în suflet tot timpul. O să găsești la noi, în Timișoara, mașini cu însemnele echipei, oameni mulți îmbrăcați în violet, mijloace de transport violet. Fără suporteri, Poli n-ar fi la fel. Știu că sunt jucători care dau tot ce-au mai bun pe teren să nu-și dezamăgească fanii. Echipa își respectă suporterii și se gândește mereu la ei.

Recent, Poli a încheiat un parteneriat cu Porsche Timișoara (știți voi, cei cu reclama de pe Guerilla cu Skoda din Ghiroda). Poli a primit susținere din partea Porsche Timișoara, a primit niște mașini, dar nu a uitat nici de suporteri. Așa că mâine, în timpul meciului cu Dinamo, unul dintre suporteri va deveni posesorul unei Skoda Octavia, branduită cu însemnele echipei (ca cele pe care le-ați văzut expuse în centru, la Catedrală sau în Mall). Pentru a fi imparțiali și pentru a da tuturor o șansă, se organizează o tombolă. Unul dintre jucători va extrage câștigătorul. Ne vedem pe stadion.

Forța Viola!

2 Comments

Month: May 2011