Ca valiza în gară

La Feminin April 14, 2011 CristinaTM

Uneori am impresia că oamenii din jurul meu sunt sedați cu ceva foarte puternic. Îi simt cum se mișcă în reluare și nu înțeleg ce au de făcut, se afundă într-o stare de lâncezeală acută și apoi încep să se plângă de viața lor tristă. E mereu aceeași poveste și întotdeauna are asupra mea același efect: rămân stupefiată de cât de mult se complac oamenii în situații idioate.

Nu o dată mi s-a întâmplat să mă sune câte cineva și să se plângă de locul de muncă, de proprietari, de chirii, de vecini sau de relația de cuplu. Acum înțeleg că atunci când vine vorba de sentimente e mai greu să controlezi anumite situații și, fără să vrei, te simți cumva într-un punct în care nu poți pleca, deși poate ar fi cel mai bine. Dar când vine vorba de un șef idiot sau de niște colegi nu tocmai străluciți, zic că se pot face mai multe. Spre exemplu, se poate schimba job-ul. Sau, dacă schimbarea e un fel de bau-bau, se poate lua o atitudine.

Ce nu înțeleg e de ce atunci când le spui oamenilor că pot face ceva pentru ei, că pot investi mai mult timp și energie să le fie bine, răspund întotdeauna că nu e vina lor că se întâmplă tot ce se întâmplă. Nu-i ca și când poate fi altcineva vinovat de ceea ce alegi tu să faci cu viața ta. Dacă te mulțumești cu puțin, e doar vina ta. Dacă ești prea comod să faci o schimbare, e iar vina ta. Dacă știi că te sperie orice modificare a rutinei zilnice, nu te mai plânge. Că tot din vina ta nu se întâmplă nimic.

Ne-am obișnuit să așteptăm să ni se întâmple lucruri. Să facă alții pentru noi toată treaba și să nu luăm decizii importante. Cel mult să fim puși să alegem între două tipuri de mere sau două tipuri de bere. Viața trece și apoi, când ne uităm că alții au realizat ceva și noi tot în același loc suntem, dăm vina pe sistem, pe țara asta greșită, pe ceilalți, pe soartă sau pe orice altceva. Că doar nu putem fi noi cei care au greșit. Noi avem răbdare și așteptăm ca valiza în gară. Păcat că uităm să luăm în calcul că valiza aia trebuie ridicată de cineva pentru a ajunge în tren.

1 Comment

Gramatica română – pe cale de dispariție

La Feminin April 12, 2011 CristinaTM

Am peste 300 de bloguri în Reader. Nu le citesc chiar zilnic, că nu am timp, dar o dată la 3 zile reușesc să văd ce s-a scris pe toate. Adică o dată la trei zile înjur în gând sistemul de învățământ și toate nenorocirile pe care le atrag schimbările astea foarte dese.

Pe vremea părinților mei se făcea gramatică până în clasa a 10-a, când se dădea ceva examen de treaptă. Drept e că nu exista Internet pe vremea aia, deci nu prea aveau de unde învăța tot felul de aberații lingvistice. Azi, când citesc bloguri, mă ia cu amețeli. Să zicem că trec cu vederea (uneori, că și astea mă deranjează crunt) englezismele pe care le folosesc ”experții Social Media” atunci când vorbesc despre evenimente, produse sau servicii oferite de ei sau de alții. Dar nu pot să nu mă enervez de câte ori își bate joc câte unul de limba română, aia învățată la școală.

Folosirea lui pe în ”pe care” atunci când avem un acuzativ, nu un nominativ mi se pare imperativă. Nu putem să ne dăm experți în [introdu domeniu de activitate cu denumire în engleză] și noi să nu știm vorbi corect românește. Cu atât mai mult atunci când subliniem în fiecare discuție pe care o purtăm că ceea ce facem noi se află în strânsă legătură cu comunicarea și celelalte ramuri ale ei. Așa cum nu poți proiecta un pod dacă nu știi fizică, așa nu poți nici să comunici corect o treabă dacă nu știi românește.

O greșeală aproape la fel de des întâlnită e folosirea cuvântului servici în loc de serviciu. Știu că pe vremuri oamenii care munceau în fabrici spuneau că merg ”la servici”. Dar noi, acum, că tot suntem oameni cu facultate, ar trebui să știm că e o formă greșită a cuvântului serviciu.

Apoi, cum să nu te enervezi când citești articole traduse cam ca și cu Google Translate? Eu înțeleg foarte bine că majoritatea surselor din care ne documentăm sunt scrise în engleză. E foarte bine că încercăm să învățăm cât mai mult și cât mai repede. La fel, cred că e bine să împărtășim cu alții articole interesante și utile. Dar dacă tot încercăm să scriem pe bloguri în limba română, păi hai să și traducem corect. Nu mă refer aici la furculisioane, de care e plină blogosfera, din păcate. Mă refer la topica frazei. E chiar așa de greu de respectat o ordine a cuvintelor în propoziție?

Mă gândesc cu groază că majoritatea dintre noi am descoperit internetul cam pe vremea când terminam de studiat gramatica. Adică prin ultimele clase de gimnaziu. Puțini sunt cei care, fără să fi făcut o facultate de Litere, observă toate greșelile astea la persoanele din jur. Și mai puțini sunt cei care încearcă să își corecteze limbajul. Majoritatea se culcă pe o ureche și, atunci când sunt trași de mânecă, oferă un răspuns tipic românesc: ”Dar și X vorbește la fel și uite ce succes are. Nu mai dă nimeni doi bani pe gramatică și, oricum, micile greșeli mă fac mai special.”

Copiii ăștia care cresc cu HI5 și Yahoo Messenger de la 5 ani, cum vor vorbi? Că, din păcate, gramatica în școli e doar o utopie. Nici profesoarele nu mai sunt ce erau odată. Nici elevii nu mai știu ce-i aia să stai să înveți. Nici părinții nu mai au cum să-i corecteze, că și ei, majoritatea, vorbesc și scriu greșit.

20 Comments

Little Pub – locul în care vrei să fii

Events, Product, Timisoara April 11, 2011 CristinaTM

Așa am eu ”norocul” să pierd toate party-urile mișto. Acum 2 ani am ratat deschiderea unui birt local de acasă din Sebeș, acum un an lasarea unei noi colecții a unui mare brand de haine și-am plâns în pumni, că s-a lăsat cu mega party-uri. Dar vinerea trecută, în timp ce eu conduceam înjurând șoferii proști de pe drumurile patriei, am ratat cel mai cel party. S-a deschis oficial Little Pub și eu am lipsit cu desăvârșire.

S-a dansat cam ca-ntr-o frumoasă seară de sâmbătă seară, chiar dacă era vineri, s-au băut vreo 80-90 de litri de bere, s-a povestit despre tot ce era omenește posibil. Au venit special niște oameni să sărbătorească cu Ovi și Andrei marea deschidere. Și eu am pierdut totul, că așa a fost să fie.

De sâmbătă de la prânz îmi tot povestește câte cineva despre party-ul ăsta. Cam cum povestim noi, toți, despre Revelioanele de la casa Sîrb. Și-acum sunt convinsă că am ratat cel mai cel party de anul ăsta. Bine, Andrei îmi spune că party-uri vor fi în fiecare joi, vineri și sâmbătă și e sigur că toate vor fi la fel de minunate. M-a asigurat că vor fi și promoții la băuturi și multe surprize de tot felul.

Am auzit un zvon că joi ni se pregătește ceva special și că aflăm cât de curând de pe pagina lor de Facebook și de pe contul lor de Twitter. Sunt cu ochii în patru. Nu mai pierd un party! Am zis!

1 Comment

Plină de Farmec

Product April 9, 2011 CristinaTM

În timp ce brambuream ieri pe drumurile patriei, stash-ul meu de cosmetice tocmai s-a îmbogățit cu o mulțime de creme și cremulețe de la Farmec. M-a anunțat curierul că sunt, de ieri începând, o șoferiță cu Farmec. Adică, am oricum farmecul meu personal atunci când sunt la volan, dar nu despre asta e vorba.

M-a cooptat Alina în echipa ei de Onlineritze cu Farmec. Adică în gașca celor care testează și scriu despre produsele Gerovital Plant și despre calitățile lor de creme frumos mirositoare și fine, care ajută domnițele și doamnele să fie minunate în fiecare zi. Mno, am primit ieri marele colet cu multe creme și multe mostre. Noi testăm, vă spunem cum ni se par cremele și vă dăm și vouă niște mostre, să vedeți că nu vorbim aiurea despre ele. Zic niște mostre, dar să știți că-s multe tare. Eu am hotărât să le împart cu timișorencele și arădencele care ne susțin, că sunt convinsă că sunt curioase.

Ne luptăm cu încă 14 echipe și vrem să dovedim că noi, onlineritzele suntem cele mai pline de farmec. În echipă avem cele mai cele doamne ale online-ului: Alina, Ruxa, Nebuloasa, Diana, Zăineasca, Andreea, Miruna, Denisa, Corina şi Mironeasca. Voi ne puteți ajuta dând un like la pagina noastră de Facebook, share, like, tweet, retweet la ceea ce scriem noi și, dacă ați probat produsele Gerovital, puteți contribui cu păreri personale. Mai puteți arăta că ne susțineți și dând un click aici, unde vă faceți un avatar cu logo-ul echipei noastre minunate.

Hai, ajutați-ne să dovedim că fetele din online sunt cele mai pline de farmec pe care le știți!

2 Comments

Salut Arad!

Events April 8, 2011 CristinaTM

La invitația lui Veve, aseară am participat la Salut Arad. Ne-am strâns 8 oameni din Timișoara și ne-am dus să bem un citro cu prietenii noștri arădeni și să mai schimbăm o opinie despre online și rețele sociale.

Îmi place să văd că tot mai multe comunități online locale încep să se închege. Dacă până acum, în majoritatea orașelor, oamenii se întâlneau cam cum ne întâlnim noi, timișorenii, la o bere vineri seara, acum au început să își organizeze și ei evenimente locale. Ale comunității. Aseară oamenii din Arad nu erau foarte deschiși la dialog, încă se simte că au o reținere în a-și exprima public părerea. Dar, pe parcurs cred că lucrurile se vor schimba și lumea va incepe să interacționeze mai liber. Cred asta și pentru că deja, spre sfârșitul prezentărilor de aseară, am văzut că au început să mai apară și întrebări din sală, lumea s-a mai destins puțin și apoi au urmat dialoguri destul de interesante cu arădenii.

Eu, una, cred că mai merg și la următoarele ediții. Doar Aradul e la o aruncătură de băț și mulțumită lui Cătă am descoperit și niște lichii cu varză ca la mama acasă.

Poze găsiți deocamdată la Silviu și la Denisuca.

6 Comments

Bunul simț și telefonul din dotare

La Feminin April 6, 2011 CristinaTM

Una dintre cele mai tari invenții ale omenirii, după curent, radio și internet, e telefonul mobil. Recunosc că sunt dependentă de el și că, fără un telefon funcțional mă simt legată de mâini și de picioare. De-asta nu-l închid aproape niciodată, nici măcar când dorm. E-adevărat, uneori îl pun pe silent, dar și astea sunt cazuri izolate. Ca de obicei, mă bazez pe bunul simț al oamenilor care știu că dacă nu răspunzi la telefon, poate ai o treabă sau dormi.

Mno, se pare că iar cred eu că lumea asta e prea bine crescută și prea frumoasă. I-adevărat că sunt oameni care dacă mă sună atunci când dorm, nu mă deranjează că m-au trezit, le răspund frumos la telefon și știu că sunt cât se poate de scurți și politicoși. Că ăștia sunt cei care sună că au o treabă cu mine, o întrebare sau o urgență. Repet, nu mă deranjează cu nimic, că după un telefon din ăsta adorm la loc de cele mai multe ori.

În schimb, mă deranjează crunt, dar crunt, oamenii care insistă. Văd că nu răspund din prima sau resping apelul și ei mai sună o dată. Și încă o dată. Și încă o dată! Că doar n-o fi după cum vreau eu. Ei trebuie să-mi spună ce-au de spus, că dacă nu, ard pădurile virgine, erupe un vulcan sau pică Luna pe Pământ. De cele mai multe ori sunt oameni care se trezesc așa, că le vine lor nu știu ce idee genială și trebuie să-mi spună atunci de ea, că doar merită recunoștință profundă. Sau au probleme existențiale și, vorba aia, psihologul e scump. La ce să plătească unu când mă au pe mine care le ascult toate căcaturile, la orice oră din zi sau din noapte?

Să recapitulăm, deci, regulile de bun simț.

1. Dacă nu-mi ești prieten apropiat, nu mă suna după 9 seara. Trimite-mi un mail sau un SMS dacă e foarte urgent, dar nu mă suna, că nu am chef de povești. Sunt ocupată să lucrez sau să mă văd cu oamenii care-mi sunt aproape de suflet (și pe care oricum îi văd mult mai rar decât mi-aș dori). E valabil și pentru sunatul dimineața, înainte de ora 9.

2. Dacă vezi că nu răspund la telefon, ai răbdare să te sun înapoi. Se întâmplă să mai am și treabă în viața asta, alta decât să răspund la telefon. Chiar dacă e vorba de muncă, gândește-te că poate sunt într-o întâlnire. Ție ți-ar plăcea să răspund la telefon în timp ce discutăm un business? Eu zic că-i nesimțire și nu insist pe subiectul ăsta mai mult de atât.

3. Dacă îți resping apelul, nu înseamnă că nu vreau să vorbesc cu tine. Înseamnă că în momentul în care ai sunat eram ocupată cu altceva. Da, să știi că se întâmplă să fac și altceva, înafară de a sta să aștept să mă suni tu, să-mi povestești orice.

4. Înainte să mă suni, gândește-te dacă e musai. Mi-ajunge că sună telefonul ăsta încontinuu timp de 12-14 ore pe zi. Poate rezolvi dacă îmi trimiți un mail sau îmi dai un SMS.

5. Am spus o dată, dar vreau să subliniez. Nu insista în neștire ca un apucat dacă vezi că nu răspund la telefon! Sunt convinsă că poveștile de adormit copii pot aștepta până dimineață sau până am timp să te sun înapoi. Dacă chiar e foarte urgent și important dă-mi un SMS și lasă-mă pe mine să decid dacă vreau să îmi rup din timp să te ascult sau nu.

Acum, că tot m-am trezit, după 9 apeluri în 40 de minute (dintre care doar două intrau la categoria prieteni cărora le răspund oricând), să mai și muncim ceva.

PS: Azi mi-am pus telefonul pe Silent. Dacă vreți ceva de la mine, mă găsiți pe mail.

3 Comments

Noi metode de a folosi Foursquare

La Feminin April 6, 2011 CristinaTM

Când a apărut HI5 a fost raiul celor care s-au plictisit să agațe pe mIRC. Apoi s-a făcut transferul spre Facebook. Înainte era liniște și bine pe Facebook-ul românesc. De când cu reclamele la telefoane ”special concepute pentru Facebook” s-a umplut și acolo de oameni ieșiți la agățat. Noroc că există magnificul buton de Report. Și că trebuie să accepți cererile de prietenie.

Despre Foursquare mulți mi-au spus că-i unealtă de stalking. Dar m-am bazat pe faptul că oamenii care îl folosesc respectă un fel de cod etic între geeks și n-o să abuzeze de datele de acolo. Se mai întâmplă uneori să mă întrebe unii ce fac prin nu știu ce loc la o oră nu știu cât de dubioasă, dar cam atât. Că mă știu oamenii că bramburesc uneori aiurea și că îmi place să descopăr tot felul de locuri.

Mno azi primesc un SMS de la un tip. Care cică are numărul meu de pe Foursquare și care și-a făcut cont să vadă cum funcționează rețeaua asta. Nimic greșit până aici. Dar m-am trezit cu un fel de ASL PLS prin SMS-uri. Încă râd și sincer, am început să mă simt ca la 12-13 ani când se practicau chestiile astea pe mIRC. Vă mai amintiți? Intram pe un canal, găseam ceva nick-uri mai interesante și ASL PLS. U1 .

Hai c-o dau în nostalgii. Totuși…cât de plictisit să fii să începi să vorbești cu necunoscuți pe Foursquare. Ați mai pățit-o careva?

4 Comments

Tu cum ajungi să apreciezi un brand?

Product April 6, 2011 CristinaTM

Mă atașez de brandurile pe care le folosesc zilnic sau cu care mă întâlnesc des. Nu e așa un fel de dragoste la prima vedere, chiar dacă uneori pot lăsa impresia că mă entuziasmez ușor. Aprecierea și fidelitatea mea se câștigă în timp.

Spre exemplu, atunci când am început să lucrez cu unul dintre clienții mei, nu eram deloc fană a produselor pe care le vinde. În mintea mea era doar o față nouă, un nume posibil interesant de avut în portofoliu și atât. Nu-mi displăceau produsele și serviciile lui, dar nici nu mă interesau foarte tare. A știut, însă, să se facă plăcut pe parcurs. Prin faptul că respectă fiecare client care îi calcă pragul, că încearcă mereu să se ridice la nivelul așteptărilor, că livrează mereu la timp.

Nu m-au impresionat vorbele de laudă auzite de la alții, nici atitudinea de om care știe că e apreciat. Am așteptat să lucrăm cot la cot o vreme, să văd cum abordează problema. Și mi-a plăcut. Pentru că, la fel ca mine se închină zeului Deadline. Și e un om de cuvânt. Acum, că-mi place el, încep să-mi placă și serviciile lui. Pentru că știu că nu au cum să nu fie de calitate, fiind livrate de un om atât de serios. Practic, acum am încredere că orice livrează e serios și bun. De-asta îmi face o deosebită plăcere să îmi asociez munca și numele cu ale lui.

Povestea asta o spun tuturor celor care încearcă să mă impresioneze cu produse sau servicii frumos ambalate în niște vorbe. Poți să te lauzi până ți se termină cuvintele, poți să primești toate recomandările din lume. Până nu mă conving singură că ceea ce livrezi e așa cum ar trebui să fie, tot în zona neutră rămâi.

Știu că pentru unii contează reclama unui produs, pentru alții ambalajul. Nu spun că nu sunt importante, pentru că sunt. Dar sunt suficiente pentru a te face să te atașezi de un produs? Sau ai nevoie de mai mult?

5 Comments

byron în concert la Timișoara

Events, Timisoara April 5, 2011 CristinaTM

Adorabilă primăvara asta cu toate concertele ei cu tot. Au fost Parov Stelar, Urma, Travka, Snails, Alternosfera, Ada Milea și alții. Acum urmează byron. Poate nu-s încă așa cunoscuți ca Parov Stelar sau Ada Milea, dar sunt pe drumul cel bun. Pentru că fac muzică bună și lumea a învățat să recunoască valoarea atunci când apare.

Au oamenii un turneu prin țară, pentru promovarea noului album, pe numele lui Perfect. Ajung la Timișoara în 15 aprilie și vor cânta în Jaxx, fostul Lemon, de pe Alba Iulia. Din program fac parte atât piese de pe primele două albume, Forbidden Drama și A Kind of Alchemy, cât și piese mai mult sau mai puțin cunoscute de pe Perfect. Dacă nu mai aveți răbdare până la concert și vreți să ascultați muzica lor, intrați pe site sau fiți cu ochii pe Cristi, care livrează zilnic câte un cântecel.

Pentru cei care încă nu știu, trupa este formată din Dan Byron (voce, chitară acustică, flaut), 6fingers (clape, chitară acustică, voce), Costin Oprea (chitară electrică), Dan Georgescu (bass) și Marcel Moldovan (tobe).

Ne vedem, deci, la o seară de melodii vechi și noi cu parfum byron vineri, 15 aprilie, la Jaxx Café & Pub din Timișoara. Startul se dă la ora 21.00, intrarea este 15 lei și rezervări se pot face la numerele de telefon 0724 373 608 sau 0722 808 098.

3 Comments

Month: April 2011