Eu sunt femeia ta!

…să nu ai alte femei în afară de mine.

Visul oricărei purtătoare de cromozomi XX este să fie unica. EA, marea dragoste, mândrie și adorație a subjugatului pe care l-a prins în mreje.

Crescute cu mituri și povești despre monogamie, femeile speră să găsească acel ”suflet pereche” cu care să îmbătrânească și lângă care să se simtă protejate, iubite, în siguranță. Bineînțeles, socoteala de-acasă nu se potrivește aproape niciodată cu cea din târg. Că știm cu toții, bărbații sunt ființe poligame de când lumea. Or iubi ei o femeie pentru o vreme, dar asta nu înseamnă că, din când în când, alte femei nu se pot bucura de privilegii parțiale ale dragii consoarte. Adică, pe românește, pot fi cu sufletul lângă tine toată viața, dar cu alte cele nu. Că sunt bărbați și sunt construiți genetic să își dorească mai multe femei. În același timp sau pe rând, asta nu-i așa de important.

Prostia și mai mare e că multe femei speră să devină the one AND ONLY prin căsătorie. În creierașele lor, promisiunea aia cu ”până când moartea ne va despărți” e actul suprem de implicare și dăruire. Hârtia pe care o semnează în fața a doi martori are scopul de a le asigura că, de acum, bărbatul de lângă ele e al lor pe vecie. Doar a semnat. Doar a promis. Doar așa au auzit de sute de ani de la mame, bunici, străbunici, mătuși și alte reprezentante ale sexului frumos.

Trezirea! Dacă omul de lângă tine te iubește, nu are nevoie să declare asta în scris. Te iubește și gata. Dacă are tendințe de-a umbla prin alte paturi, o va face oricum, cu sau fără hârtiile alea care-l declară al tău. Ba, ai chiar mai multe șanse să-l vezi plecat dacă după ce semnezi o hârtie te culci pe-o ureche și începi să devi prea sigură pe tine. O să începi să nu te mai îngrijești, o să ignori sportul, o să mănânci la ore nepotrivite, că doar nu mai trebuie să te chinui să fii magnifică. Omul a semnat, e al tău, gata bătăile de cap. Greșit! Dacă el și-a luat acasă o prințesă, o să-și dorească să păstreze una la fel lângă el, că pentru asta a semnat, nu pentru o grasă leneșă și neîngrijită cum tinzi să devii.

Cam ăsta ar fi momentul în care EL începe să observe că în lume există și alte femei mai tinere, mai aranjate, mai amuzante decât tine și, să recunoaștem, care-i reproșază mult mai puține lucruri. Tu începi să-i urli că-i al tău, el începe să fie în altă parte. De aici până la ”porcul m-a părăsit pentru o pipiță” mai e doar un pas. Și adevăru-i că ți-o meriți. Toate ne-o merităm dacă ajungem aici. E vina noastră că nu știm să-i ținem lângă noi și că nu înțelegem ce vor defapt.

De-asta am zis și o repet. Nu-mi doresc hârtii semnate și popi care să-mi cânte promisiuni de fericire întru eternitate. Îmi doresc destulă minte și destulă energie să pot păstra lângă mine omul pe care îl iubesc și destulă prezență de spirit să-l pot lăsa să plece atunci când simțim amândoi că între noi lucrurile au devenit…fade.

12 Comments

Timișoara – Capitala verde a României

Timisoara

Timișoreni băștinași sau de împrumut, tineri și bătrâni, toți ne iubim orașul. Încercăm să-l păstrăm curat și sănătos. De curând am aflat că Timișoara e printre cele 10 orașe care candidează pentru ”Capitala verde a României”. Dar m-am cam întristat să văd că are doar 7 voturi, în timp ce alte orașe au cu mult mai mult.

La câte acțiuni ECO se întâmplă în oraș, cred că am merita să ne numim capitală. Poate nu știți toți câte fac oamenii pentru Timișoara, așa că m-am gândit că ar fi interesant să detaliez puțin.

În primul rând, Timișoara e orașul parcurilor. Așa a fost de acum o jumătate de secol, așa este și astăzi. Ba mai mult, de prin 2008 Primăria a început un proiect de reabilitare a spațiilor verzi. Până și micile părculețe de cartier au suferit o schimbare majoră (în bine) și încă se lucrează cu spor la multe parcuri. Uite și o hartă cu cele peste 50 de spații verzi din oraș, realizată de Andrei.

Apoi avem Verde pentru biciclete. Proiectul există de mai bine de doi ani și a adus o contribuție semnificativă la creșterea numărului de bicicliști în trafic și la amenajarea pistelor pentru biciclete, care înainte lipseau cu desăvârșire. Până acum oamenii au organizat o serie de acțiuni la care participa tot mai mulți oameni din oraș. Citez de pe site-ul lor, să vedeți și voi despre ce-i vorba.

“Verde pentru Biciclete” a organizat aproape lunar acţiuni destinate încurajării mersului pe bicicletă : 5 pedalări şi numărători ale biciclistilor din Timişoara, 8 ture cicliste bănăţene, campanii de educaţie rutieră în școli, 4 concursuri de ciclism prin Timişoara şi în complexul turistic Arsenal Park. I-am recompensat pe biciclişti cu un mic dejun biciclist şi am petrecut impreună sărbatorile de iarnă, cu bradul şi renii “Verde pentru Biciclete” în 2009 și în 2010. Pe străzile din Timişoara se regăsesc peste 8500 de biciclişti cu număr „Verde pentru Biciclete”. 40 de politişti comunitari se folosesc de bicicletele donate de către Fundaţia Bega. Peste 6000 de timişoreni au dat o semnătură pentru crearea de piste pentru biciclete în oraş şi îmbunătăţirea celor existente. În cadrul campaniei “Angajatori pe două roţi” au fost donate până acum peste 600 de biciclete angajaţilor unor companii locale şi naţionale. Împreună am inaugurat traseele nou marcate de la Pădurea Verde.

Există o organizație care merită toată lauda pentru proiectele de ecologizare pe care le organizează: ECO CLUB Timișoara. Periodic organizează campanii de colectare a gunoaielor de pe spațiile publice. Am participat și eu odată și pot spune că sunt mândră de numărul mare de persoane care au pus umărul la curățenie. Împreună cu partenerii pe care îi au, cei de la ECO CLUB Timișoara se pot lăuda până acum cu o serie de proiecte: Copacul Verde, colectarea și reciclarea hârtiei în Complexul Studențesc, încurajarea folosirii plaselor textile sau din hârtie pentru cumpărături, colectarea cartușelor goale (în parteneriat cu TIN Factory), colectarea bateriilor uzate și altele.

Proiectul Bega Bulevard este unul dintre preferatele mele. De vreo doi ani deja, Bega este curățată de toate gunoaiele pe care le-a strâns de-a lungul timpului, cu scopul de a deveni navigabilă din nou. Vara trecută ne-am plimbat cu hidrobicicletele pe Bega. O promenadă ce merită încercată măcar o dată. Din această vară vor fi introduse și bărcuțe.

ASAT susține consumul de mâncare sănătoasă, produsă de agricultorii din județ. Ei se angajează să producă toate legumele fără îngrășământ artificial, fără semințe modificate în laborator și oamenii se bucură de legume cu gust adevărat, ca pe vremea când erau copii și mâncau din grădina bunicii ”roșii cu gust”. Proiectul s-a extins și acum oamenii pot cumpăra și brânzeturi fără amelioratori și alte E-uri pe care le conțin produsele din hypermarketuri.

Pro Air Clean este o companie timișoreană care se ocupă cu eliminarea deșeurilor industriale prin ardere. Este prima companie de acest gen din țară și respectă toate normele europe cu privire la eliminarea deșeurilor. Ca să nu credeți că ard deșeuri dar elimină gaze nocive, să știți că firma are și niște filtre speciale care nu permit substanțelor nocive să fie eliminate în aer.

Și universitățile din oraș se implică în procesul de ecologizare. Două milioane de euro vor fi investiți în acest an pentru dezvoltarea unei noi tehnologii de producere de biogaz. Universitatea de Agronomie are un parteneriat cu o Universitate din Viena și lucrează cot la cot pentru a oferi o soluție de a produce biogaz cât mai eficient. Detalii despre proiect aveți aici.

Dar ceea ce cred eu că face Timișoara demnă de capitală eco a României nu sunt doar proiectele (multe și bineveninte, de altfel) pe care le organizează timișorenii. Defapt, suntem eco dacă trăim eco. În Timișoara am întâlnit cei mai mulți oameni care nu aruncă gunoaie pe jos, nici măcar mucuri de țigări. Sunt mulți care duc cumpărăturile în plase de material textil sau hârtie, mulți care împart gunoiul pe categorii atunci când îl aruncă, mulți care preferă să circule cu bicicleta, nu cu mașina.

Am văzut pe stradă oameni care aruncă o hârtie pe jos și alții, în spatele lor le atrag atenția că nu-i frumos. După care ridică hârtia și o aruncă în coș. Că sunt destule coșuri de gunoi, nu trebuie să umbli cu ambalaje de tot felul prim buzunare. Am întâlnit oameni care nu circulă cu mașina decât dacă plouă sau e foarte frig. În rest folosesc bicicleta. Și sunt mulți care fac așa.

Nu organizarea de evenimente eco ne face să fim primii, ci faptul că mare parte din comunitate se preocupă să aibă un oraș cât mai curat și mai sănătos. Și acum, că știm cu toții de ce merităm să fim capitală verde, hai să punem mâna să votăm. Dragi colegi bloggeri, dați vă rog o mână de ajutor. Mulțumesc.

sursa poza

16 Comments

Tudor face minuni

Product

Divinul Tudor Sîrb mi-a redat fericirea! Iubitul meu Yoshi, cunoscut în lumea lui sub denumirea de laptop Toshiba-de-nu-ştiu-care a început să tuşească încă de anul trecut de prin noiembrie, dar nu l-am băgat în seamă. Aşa că la un moment dat s-a supărat şi s-a închis în el. Ceva probleme cu creierul. Nu a mai vrut şi gata.

Am alergat cât m-au ţinut picioarele la Tudor şi l-am rugat frumos de tot să mi-l vindece pe Yoshi. Da’ repede, i-am zis lui Tudor, că fără el nu pot lucra nimic şi, dacă nu lucrez mă plictisesc şi mă deprim. Tudor, când m-a văzut aşa plouată, mi-a promis că face tot ce se poate şi în câteva zile, maxim, Yoshi e înapoi. L-am mai rugat să-mi și recupereze datele de pe hardu-ul vechi, că fără ele ar trebui să muncesc de la încept o mulțime de lucruri deja începute.

Între timp m-am jucat cu un Aspire One. Care, de felul lui e micuţ şi prietenos, dar vai, săracul, cam prostuţ. Nu tu Photoshop, nu tu Tweetdeck, nu tu nimic. Adică ele ar funcţiona, dar la memoria puţină şi procesorul mic pe care le deţine, ori deschid un Photoshop, ori deschid un Yahoo Mess, ori un Office. Că toate la un loc îl lasă perplex şi plânge după un Restart. Ce mai…sărac cu duhul şi, în plus, speriat de antiviruşi buni. Speriat zic, pentru că abia se mişcă dacă îi pornesc şi antivirusul.

Dar de azi spun adio Hootsuite (te-am urât din suflet, să ştii) şi bine te-am regăsit Tweetdeck. Mă răsfăţ cu o poveste pe Mess, în timp ce caut pe blogurile de profil nişte tutoriale de Photoshop şi mai şi exersez ce scrie pe acolo. Dragul de BitDefender e în gardă şi nu lasă troienii să intre în calculator şi, pe deasupra, într-un colţ am dat drumul la Tangled, să am şi ceva filmuleţ până butonez. Toate astea în timp ce downloadez Lineage. Pentru că mâine am de gând să mă joc. Micul Aspire s-ar fi jucat şi el, dar nu-l duceau nici memoria, nici procesorul, nici placa video.

A reușit Tudor să-mi recupereze toate datele de pe vechiul hard, chiar dacă era plin de bad-uri și se zgâria în timp ce încerca omul să-l repare. Yoshi, sunt tare fericită că te-am regăsit. Tudor, mulţumesc tare mult că ai avut grijă ca dragul meu drag să fie pus pe picioare aşa repede.

6 Comments

Rob şi fiinţele înaripate

Product

Din categoria timişoreni care lucrează chestii spectaculoase, azi propun să vorbim despre Rob. Sau Cristi. Sau Ceciliu, cum am auzit în ultima vreme că-i mai zice lumea.

Rob are două pasiuni: barmania şi origami. Aşa că, momentan lucrează într-un bar şi în timpul liber face origami. Bine, face şi pe barmanul în timpul liber, dar numai pentru prieteni. Mno băiatul ăsta are o răbdare extraordinară. Împleteşte omul tot felul de figurine din hârtie, care mai de care mai colorată. Într-o zi am primit o floare de la el. Da, din hârtie. A meşterit-o în timp ce stăteam amândoi la un ceai negru cu lapte.

O să spuneţi acum că oricine poate învăţa să facă flori din hârtie. Aşa-i, că şi pe mine m-a învăţat. Dar hai să vă  arăt nişte poze cu ce lucrează Rob acasă, în liniştea lui. Să-mi ziceţi voi dacă puteţi face din astea. Ca să ştiţi, durează câteva zile bune să faci un animal din ăsta fantastic.

Tipul ăsta de împletitură se numeşte Origami Modular. Se face din multe bucăţi de hărtie împletite între ele. E migălos, că bucăţile sunt mici şi fiecare trebuie lucrată cu mare grijă. Mno, spuneţi şi voi. Aşa-i că merită lăudat? Că el, modestul, tace şi nu spune nimic despre pasiunea asta a lui.

8 Comments

Oameni cu soundtrack

La Feminin

Muzica e unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. E acolo când mi-e bine, e acolo când mi-e rău, când am energie sau când sunt obosită. E acolo tot timpul, de multe ori şi atunci când dorm. Visez uneori cu coloană sonoră, ca în filme.

Multe cântece îmi  amintesc de oameni sau situaţii diverse şi uneori mi se face tare tare dor de ceea ce mi-au transmis momentele acelea în care am transformat cântecul în amintire. E o chestie senzorială, cred. (Oana, păreri?)

Oamenii din jurul meu au şi ei câte o coloană sonoră. Fiecare primeşte, în mintea mea, un cântec al lui, o poveste a lui spusă în versuri. Nu întotdeauna se potrivesc versurile cu omul. Unii îşi  primesc melodia în funcţie de anumite evenimente prin care am trecut împreună, alţii intră la categoria “when I first saw you…this song was screaming in my head”. Cum uneori mi se face dor de oameni, ascult muzica lor până se plictiseşte butoul de Replay. După care schimb coloana sonoră şi gata, a trecut şi dorul.

Azi coloana sonoră a zilei conţine mult Robbie Williams. Să fie şi pentru voi un cântecel.

6 Comments

Geekmeet24 caută proiecte

Events, Timisoara

Anul trecut pe vremea asta, în cadrul Geekmeet24 se lansa (printre altele) GeoISU, un sistem web de geo-raportare a situaţiilor de urgenţă. Mie mi s-a parut o idee foarte utilă şi, se pare că au fost şi alţii de aceeaşi părere. Tot proiectul a fost pus pe picioare în 24 de ore de muncă voluntară în folosul comunităţii timişorene. Cine a muncit? Programatori, designeri, copywriteri, bloggeri.

Anul acesta, Geekmeet24 vrea să mai facă încă o dată fapte bune. Aşa că vă roagă să veniţi duminică, 30 ianuarie, la ora 14:00 în D’arc. De ce? Păi să vedem ce nevoi de aplicaţii online există în rândul ONG-urilor din oraş, să ascultăm ideile geniale propuse spre rezolvarea acestor nevoi (sau alte idei care ar putea fi utile) şi să alegem împreună 2 proiecte ce vor fi implementate la Geekmeet24.

Detalii despre cum se va desfăşura pitching-ul de duminică aveţi pe geekmeet.ro. Pentru că în D’arc încap aproximativ 50 de oameni, dacă vreţi să participaţi, vă rog înscrieţi-vă aici.

No Comments

Job-uri noi pentru programatori (Timişoara)

Product, Timisoara

Dragii mei, dragi, revin cu veşti bune despre job-uri în Timişoara. Alten & Techno, parte a grupului Alten, face angajări.  Compania se pregăteşte să crească destul de mult pe România. Acum recrutează pentru noul punct de lucru din Timişoara. Să detaliez puţin, că ştiu că sunteţi curioşi. Vă citez mai jos din mailul pe care l-am primit, să nu scap cumva vreo aptitudine sau vreun limbaj din cele care se cer.

1. 2 Software Test Engineer – cu 2 ani experienţă

University degree or College education in a technical field (ideally in the field of electronics); good knowledge of testing methods; practical experience using test tools: instrumentation for measurement and control. Also, one should have basic knowledge in programming; English language; ability to learn; good communication skills; ability to analyze.

Daily work: Create and update test cases, build-up sample, execute tests, report test results, maintain technical equipments and test benches in order to support development projects and the involved parties e.g. HW, SW or Test Engineers based upon a defined project schedule.

2. 1 Embedded Software Engineer – minim 3 ani de lucru cu C++

University degree (e.g. Computer Science, Mathematics,  Electronics) or relevant professional experience; SW development knowledge, methodolgies and programming languages; experience in working with a Configuration Management tool; fluent in English; ability to analyze and syntheses a software solution; ability to learn, good communication skills.
Daily work: people will work in C project; To develop software products, according to customer SW requirements, at the requested quality level (according to the department guidelines and methodology). To create the design & implement the assigned SW module and prepare the module tests. Same externals might be requested to travel in Germany, therefore in some cases availability for travelling is also a requirement.

3. 4 Embedded Software Egineer – minim 3 ani de lucru cu C++

University degree (e.g. Computer Science, Mathematics,  Electronics) or relevant professional experience. SW development knowledge, methodolgies and programming languages; experience in working with a Configuration Management tool; fluent in English; ability to analyze and syntheses a software solution; ability to learn, good communication skills.

Daily work: To develop software products, according to customer SW requirements, at the requested quality level (according to the department guidelines and methodology); To create the design & implement the assigned SW module and prepare the module tests

4. 2 Software Engineer – minim 3 ani de lucru cu C++; să ştie Java

University degree (e.g. Computer Science,Informatics)   or relevant professional experience; Java language, involved in all development phases (design, coding, testing); Eclipse plugin development 1 year. (ex. Extension Points, JFace, SWT, Eclipse EMF is an advantage.Basic UML; Software architecture experience is an advantage; English – speaking and writing level

5. 4 Embedded Software Engineer – minim 3 ani de lucru cu C++

University degree (e.g. Computer Science,Informatics)or relevant professional experience; Develop with High Quality Autosar Communication SW Platform Modules; Understand Autosar SW Specifications and the complex configuration of the SW. Understand Communication Stack Design and extend it for new modules and features; Write RTRT Unitary tests; Implement in C Code, implement small code generators; Unitary Testing/ Validation and Debugging; Configuration and Integration of modules in the applications; Update documentation.

Tools used: C development Environment, Debuggers, Back engineering, Automatic Module Test generation (RTR), communication bus simulation and development (CANoe), CESSAR Autosar Configuration Tool.

6. 2 Database Software Engineer – 1-3 ani experienta in lucrul cu bazele de date

Analyze the requirements together with the SWPM, identify solutions for implementation. Define test specification for validation of requirements. Document the detailed design of the solution. Implement the solution according to the defined design and guidelines. Perform all verification tests
Participate to Integration and Validation. Document test results. Organize reviews for all the activities described above
Interaction with colleagues at Timisoara and Lindau.

7. 4 Software Engineer – 3 ani experienta

University degree (e.g. Computer Science,Informatics)   or relevant professional experience; Analyze the requirements together with the SWPM, identify solutions for implementation.
Define test specification for validation of requirements. Document the detailed design of the solution. Define unit tests (black box). Implement the solution according to the defined coding guidelines. Define additional white box tests for full code coverage. Perform all verification tests. Participate to Integration and Validation. Document test results. Organize reviews for all the activities described above. Interaction with colleagues at Timisoara and Lindau.

V-am scris direct în engleză, pentru că oricum e cerinţă obligatorie. Vă sfătuiesc să trimiteţi si CV-urile tot în engleză, că  e posibil să fie date spre analiză şi unor oameni care nu ştiu prea multă română. Am tras puţin cu urechea şi am aflat că se va lucra pe proiecte diverse, deci n-o să vă plafonaţi acolo făcând zilnic acelaşi lucru. Colegii de echipă vor fi la fel de noi ca şi voi, pentru că în Timişoara acum se deschide punctul de lucru.

Săptămân asta vin de la  Bucureşti câţiva reprezentanţi ai firmei şi probabil că vor începe programarea interviurilor. Trimiteţi CV-urile la bercia_catalin@yahoo.com.

Hai, baftă!

5 Comments

S-a pierdut Pax!

Timisoara

Azi,  pe la ora 12, Pax (drăguţul din imagine) a fugit din Scârţ loc lejer şi nu s-a mai întors. Dragul câine e un beagle de vreo 9 luni, jucăuş şi prietenos cu oamenii. Stăpânii lui, Doina şi Vlad, vă roagă mult să daţi un telefon dacă îl găsiţi pe Pax. Numărul la care puteţi suna e 0724.138.337.

Cel mai probabil e prin zona Piaţa Doina, str. 1 decembrie sau prin Bălcescu. Dar nu se ştie niciodată. A mai fugit o dată din Scârţ şi a fost găsit pe la MV1, căminul Politehnicii de pe str. Mihai Viteazul.

Vă rog să daţi un semn dacă îl vedeţi pe undeva.

UPDATE: Ultima dată Pax a fost văzut aseară, în Dumbrăviţa (!?!). Prietenii lui Pax au făcut o pagină pe Facebook unde puteţi lăsa informaţii dacă l-aţi văzut pe undeva. Chiar ne dorim mult să ajungă dragul de el acasă.

17 Comments

Avortul. O poveste fără zâmbete de copil

La Feminin

De-a lungul istoriei avortul a fost un subiect destul de controversat. Au existat perioade în care a fost permis, tolerat sau interzis, în funcţie de diverşi factori, de cele mai multe ori sociali şi politici.

În Europa, până spre sfârşitul secolului 16 avortul era o chestiune tolerată, în sensul că în majoritatea ţărilor nu exista vreo lege despre el. Apoi a venit Papa Sixtus V şi l-a interzis, pe considerentul că avortul înseamnă crimă.  Şi interzis a rămas în Europa, până prin 1920, când URSS, Islanda şi Suedia au dat o lege prin care permiteau avortul în anumite condiţii.

Dar creşterea semnificativă a numărului de avorturi a apărut ca urmare a mişcărilor de emancipare a femeii din anii ’60 şi, mai ales, în deceniul imediat următor. Dacă în Germania de Vest (RDG), în 1968 au fost înregistrate 2800 de avorturi, în 1980, în decembrie, numărul crescuse la 87.702! Şi odată cu explozia asta, au început şi mişcările semnificative pro şi contra avort.

Bineînţeles, Biserica (c-o fi ea ortodoxă sau catolică) s-a declarat împotrivă. La fel şi o serie de tradiţionalişti. De celalaltă parte se află oamenii cu educaţie peste medie şi o parte semnificativă dintre doctori. Şi dezbaterile şi certurile dintre ei continuă la nesfârşit. Între timp, cea mai mare parte a lumii civilizate a legalizat avortul.

Dar istoria ne povesteşte faptele la scară largă. Ce se întâmplă cu fiecare femeie care alege să facă un avort e o altă poveste. Dezbatem aici cazurile de avort care nu au legătură cu situaţii critice de sănătate a femeii, sarcinile care nu apar în urma unui viol şi nici cele ale fetelor mult prea mici pentru a putea duce o sarcină la bun sfrşit. Adică acele cazuri de femei normale, mature, care aleg să facă un avort pentru că nu se simt pregătite să fie mame, vor să se axeze pe carieră sau educaţie sau consideră că relaţiile pe care le au cu tatăl copilului nu sunt de aşa natură înct să permită naşterea unui copil.

Am studiat problema mai ales în ultima perioadă când, întâmplător, în jurul meu au apărut diverse femei care au avut un avort sau sunt pe punctul de a face unul. Unele dintre ele au discutat situaţia cu tatăl copilului, altele nu. Unele au luat decizia împreună cu familia şi iubitul, altele nu. Unele se simt vinovate şi suferă, altele sunt la al 3-4-lea avort şi nu mai văd asta ca o treabă generatoare de remuşcări.

Pe mine mă sperie ideea că, la un moment dat, aş putea fi pusă în situaţia în care să mă gândesc la un avort. Nu vreau să emit teorii proprii, pentru că, sincer, nu ştiu cum aş reacţiona. Mi se pare însă interesantă discuţia despre perioada în care o femeie află că e însărcinată şi alegerea de a face avort sau a păstra viitorul copil. Până acum, oamenii cu care am vorbit, cu o singură excepţie, au ales avortul. În viitorul apropiat, “excepţia” împlineşte un an şi îşi va sărbători ziua de naştere alături de o mamă singură, dar fericită că e mamă.

11 Comments

Ospătarii şi zâmbetul

Product, Timisoara

Petrec cel puţin 4 ore pe zi în Irish Pub-ul de lângă Tribunal. Aici îmi beau cafeaua, aici lucrez, că au interneţi buni, aici mă întâlnesc cu oamenii, că e chiar în Unirii.

Mă tot întreabă unul şi altul ce găsesc în birtul ăsta de tot revin. Păi să vedem. De cinci ani, de când există, nu mi s-a întâmplat vreodată să am parte de vreo chestie naşpa. Ospătarii sunt drăguţi, zâmbesc frumos, mai fac câte o glumă. Barmanii sunt de treabă. Dacă îi rog să îmi încarce un telefon nu îşi dau ochii peste cap şi nici nu mormăie, ca în alte locurui. Mi s-a întâmplat de două ori să fug repede cu treabă şi să uit să plătesc. M-am întors peste 2-3 ore, când mi-am amintit. Nu s-a strâmbat nimeni, am primit doar un mic mişto că sunt împrăştiată şi nu mă gândesc decât la munca mea. Ceea ce-i cam adevărat.

De ce m-am trezit să scriu acum despre Irish? Pentru că în ultimele seri am bramburit prin alte birturi. Fiecare cu specificul lui, fiecare cu meniul lui special. Dar toate la fel într-un sens: ospătarii nu zâmbesc, nu sunt serviabili şi ai în permanenţă impresia că-i deranjezi când comanzi ceva. Mno, dacă tot e de bun simţ să las ciubuc, n-ar fi de bun simţ să şi muncească pentru el? Că nu-i ca şi cum ar fi nu ştiu ce muncă să fie drăguţi cu clienţii. Un zâmbet şi un mulţumesc nu costă chiar aşa de mult.

11 Comments