Să ne fie clar înțeles încă de la început: îmi plac animalele și nu am porniri criminale față de ele. N-am omorât pisici, n-am chinuit câini, n-am reușit să omor nici măcar peștișori sau iepuri. Nimic. Toate animalele pe care le-am avut vreodată au trăit fericite până la adânci bătrâneți sau până la alt stăpân. OK?
Bun. Acum vreau să impărtășesc cu voi că trăiesc o ură profundă față de câinii vagabonzi din cartier. Din Soarelui, din Timișoara, zic. Că poate se sesizează vreun hingher. Nu-i uman să stau să calculez rute ocolitoare de câte ori vin noaptea acasă. Nu-i posibil să fiu nevoită să îmi scot căștile din urechi și să ascult cu urechile ciulite dacă se aude vreun lătrat prin apropiere.
Cum să găsesc la colț de stradă o haită de șapte dulăi nervoși, flămânzi și agasați de … habar n-am de ce anume? La nici 10 seara, în colțul ăsta de lume nu prea circulă oameni. Mda, mi-a trebuit cartier liniștit, să nu am hărmălaie noaptea, să pot lucra sau să pot dormi.
Să povestesc pe îndelete. Am văzut IAR, de la nici 100 de metri de casă, o gașcă de dulăi. Îmi zic că n-o fi mare pagubă, ocolesc puțin și gata. Doar nu-i prima noapte în care mă întâlnesc cu ei. Înjur puțin în gând totuși. Mi-era foame, eram obosită. Ce mai, om normal după o zi de luni, cu ceva răceală la bord. Pe ruta ocolitoare, la nici patru blocuri distanță, altă haită. De data asta, numai 4. Îi văd cum vin ei către mine, încep să mârâie, aleargă. Ce să fac? Sun un prieten. Mă rog, o prietenă. Stau cu ea în telefon, merg cu mersul piticului beat pe lângă dulăi. Ei mă mârâiau, eu înjuram în gând, să nu-i agit mai tare. Mama lor, de mama noastră. Îmi venea să iau pușca de vânătoare și să joc un Counter cu ei. Cu TOȚI!
Nu știu exact cum, dar în secunda doi, în mintea mea era mutra fardată cu cinci tone de fond de ten a mândrei de Brigitte Bardot! Nu mai uram bietele lighioane. Îmi venea s-o omor pe ea că a făcut atâta gargară cu câinii ei vagabonzi cu tot. Să îi ia pe toți acasă și să-i pupe-n bot. Că mie nu-mi trebuie animale mârâitoare și flămânde la colț de stradă.
În loc de PS: poliția comunitară ce pana mea păzește? Bine că știe să se ia de oameni că stau desculți cu picioarele pe bănci în parc. Mai sănătos ar fi să sune la hingheri. Că de n-o fac ei, o fac eu cât de curând. GRRRRRR!
