De unde vă informați despre blogging?

How to

Vara asta a fost foarte productivă în ceea ce privește numărul de bloguri noi. Am văzut foarte multe. Unele pe domeniu propriu, unele nu. Unele cu un scop bine definit, altele nu. Unele cu potențial, altele nu.

Zilele trecute am descoperit că un om drag mie a început să scrie un blog. Ieri, încă cineva din anturajul meu s-a decis că e momentul să înceapă să scrie. Pe mine mă bucură mult. Cu cât mai multe opinii, cu atât mai bine. Mi s-au cerut referințe și sfaturi. Am râs puțin. Nu sunt eu în măsură să dau sfaturi de blogging. Pot, cel mult, să vorbesc din experiența pe care am avut-o cu blogul meu și să spun ce a funcționat sau nu.

Pe blogurile internaționale am găsit o mulțime de sfaturi de blogging. Tot ce vrei și ce nu vrei să știi găsești acolo. În .ro am găsit doar câteva. Adevărul e că nici nu am prea insistat. Aș vrea să pot transmite lucruri cât mai utile oamenilor ăstora care sunt la început de drum.

Le las aici trei link-uri. Mai aștept de la voi completări în commentarii. Mulțumesc.

1. Link 1

2. Link 2

3. Link 3

UPDATE: Link 4

2 Comments

Un zbor de 3 puncte

Events, La Feminin

Întotdeauna m-a fascinat senzația de zbor. Posibilitatea de a sfida gravitația, de a te rupe, măcar pentru scurt timp, de pământ și legile lui fizice. Fascinant. De-asta îmi plac avioanele, de-asta am zis un DA hotărât atunci când mi s-a oferit posibilitatea să fac parapantă. Am planuri mărețe. Vreau ca, periodic, să rup legăturile cu pământul, pentru a mă putea bucura de aer. Vreau să ajung să testez o parașută (cel puțin) și vreau să îmi aloc destul timp pentru a zbura la propriu. Adică plănuiesc ca, în vreo doi ani să-mi iau un wingsuit și să încep să fac asta ca pe un sport.

Între timp, am învățat să suplinesc senzația pe care o am în zbor cu tot felul de alte lucruri. De exemplu, un bun substitut s-a dovedit a fi pedala de accelerație. Nu încerc să mă sinucid pe autostradă, nici nu uit de mine când am pasageri în mașină. Dar, uneori, când am ocazia să găsesc un drum foarte drept și destul de bun (rar la noi, dar mai sunt și din astea) profit la maxim de ocazie.

Un sentiment asemănător îl obțin atunci când zbor cu avionul. Defapt, să fiu mai corectă, atunci când decolează. Ador sentimentul de desprindere forțată de sol. Pentru că în ultima vreme sunt foarte ocupată și, vorba piloților, sunt reținută la sol, îmi petrec câte 20 de minute pe zi admirând avioanele care decolează de pe aeroportul Timișoara. Am noroc că mi-am găsit treburi de făcut prin zona aeroportului. Mai mult, mi se pare fascinant cum, de două ori pe zi, o mulțime de avioane își dau întâlnire aici, pentru a pleca fiecare în altă parte.

Zborul e ca o luptă pentru supremație. Gravitația te-ar ține jos, umil, terestru. Nevoia de libertate te-ar atrage în sus, spre cer, spre înalt. Tu, ca om, tot ce poți face e să încerci. Să sari. Cu fiecare săritură să fii mai aproape de cer. Îmi aduc acum aminte de un film de prin anii ’90. White Man Can’t Jump. Era un film despre sport, despre baschet, despre relațiile de prietenie dintre albi și negrii din USA. Nu e un film despre zbor la modul propriu. Dar cu siguranță conturează foarte bine senzația pe care o are cineva atunci când, în timpul unei sărituri perfecte, înscrie 3 puncte. E tot ca un fel de zbor.

Că veni vorba de sporturi, unul dintre preferatele mele (înafară de toate cele care implică zborul efectiv) este unul în care oamenii sunt mai aproape de cer. Adică baschetul. Mulțumită lui am învățat că noapte nu-i făcută pentru somn, ci pentru a te bucura de hobby-uri și pasiuni. Am pierdut nopți întregi să văd meciurile din NBA. Am colecționat cartonașe cu LA Lakers (încă sunt fan) și am trăit fiecare punct marcat de echipa mea preferată. Pe vremea aceea, nu știam eu prea bine cu ce se mănâncă baschetul în România. Între timp am aflat că mândra și draga Timișoară are chiar ea o echipă drăguță.

Mi-a crescut sufletul și-a început să zboare când am aflat că echipa e în plin proces de rebranding. Săptămâna viitoare e mare meci mare în orașul violet. Și, de data asta, nu-i un meci de-al iubitei noastre Poli. E un meci de baschet, de la care eu n-o să lipsesc, orice s-ar întâmpla. Uite cum zbor de fericire. Și nici măcar n-am aripi!

3 Comments

Povești de weekend

La Feminin

Azi dimineață am văzut o frunză galbenă pe pervaz și am decretat: vine toamna. E altă lumină, mai caldă, mai prietenoasă și parcă râde mai mult. S-a schimbat și aerul. Adio toropeală și lipsă de chef. Da, să nu uit. În weekend-urile de toamnă lumea pare mai frumoasă. În plus, e minunat cum fiecare toamnă  îmi aduce lucruri noi și oameni frumoși în viață.

Am revăzut un prieten vechi azi. L-am cunoscut într-o toamnă, acum 6 ani. De la el am învățat că lumea e așa cum vrei tu să fie, nu cum vor alții să-ți deseneze. Mulțumită lui, profesional vorbind, am ajuns să fac ce-mi place atât de mult. Am descoperit că potențialul pe care îl ai trebuie folosit la maxim și că, atunci când muncești cu drag și spor rezultatele apar pe nesimțite.

Toamna se numără proiectele și se umplu blogurile de prostii. E minunat că acum, când fac bilanțul, realizez cât de plină mi-e agenda și cât de multe lucruri frumoase am pregătit pentru următoatele luni. Oamenii din jurul meu, entuziasmul cu care lucrează împreună cu mine la fiecare proiect mă fac să concluzionez că am ales bine când anul trecut, pe la sfârșitul lui octombrie am ales să aduc în viața mea anumiți oameni speciali care au ajuns să-mi fie atât de dragi.

Nu mă pot abține de la o comparație. Piața de legume și oamenii sunt cumva asemănători. Oferta e foarte diversificată. depinde de fiecare ce alege să pună pe cântar și apoi să ducă acasă. Din piață alegi fiecare zarzavat după cât de proaspăt e, fiecare legătură după cât de bine se poate mixa cu celelalte legume și fiecare fruct după cât de frumos zâmbește de pe masa ofertantului. La fel alegi și oamenii cu care vrei să interacționezi. Fiecare se potrivește într-un anumit context, unii formează mixuri specifice și de bun augur și alții pur și simplu îți fac ziua mai frumoasă cu zâmbetul lor.

În Unirii era plin de clovni azi dimineață. Din fericire, acum e liniște și un copil mic, creț și cu ochi albaștri îmi zâmbește cu drag de la masa vecină. La doi ani jumate știe că unei chelnerițe trebuie să-i lași ciubuc, că e frumos să saluți și să spui mulțumesc. Am și la masă un creț cu ochi albaștri. Și lui îi place toamna și se bucură azi de aerul nou și de liniște. Vorba lui Richie, oamenii trebuie să învețe să iubească lucrurile simple pentru a fi fericiți.

11 Comments

Un Start cu cântec

Events

O tot dau cu flexibilitatea și dragostea față de schimbări. Ei, uite că mi-am găsit și nașul. Există pe lume o schimbare care chiar nu-mi place deloc. Da’ deloc, nu așa. Îi spune ”Marea schimbare de fus orar” și nu e prietena mea cea mai bună. De vreo câteva săptămâni, circumstanțele mă obligă să scot nasul din pernă la ore așa mici, că nici cu ochii căscați cât cepele nu le poți vedea. În fine, să nu mă plâng prea tare, că până la urmă o fac de drag și pentru binele meu, nu al altora.

Cum azi noapte am muncit iar până pe la două, dimineața de azi a fost una dintre cele crunte. Sună ceasul, nu-l aud, sună un cineva, nu-l aud, sună iar ceasul și de acolo nebunia. Mă dezmeticesc o secundă, îmi dau seama că trebuie să ajung rapid în birou, mă panichez că nu apuc să lansez Marea Știre. Eram deja în întârziere 15 minute. Aleargă în duș, trântește toate prin casă, cere scuze în gând de la Nebuloasa adormită, uită chei pe masă, întoarce-te din drum, înjură de trei ori. Totul în 7 minute. Buuuun. Am recuperat, zic, jumătate din timp.

Când să mă bucur, pierd Expresul. A plecat fix cu 2 minute în urmă. Acum, cine circulă cu Expresul 4 știe că nu-l vezi decât o dată pe oră. Și, oricum, nu chiar în toate orele. Stau, calculez, mă enervez, plec pe jos o stație (de parcă aș fi putut rezolva ceva așa) și mă opresc. Am de lansat o știre foarte importantă. Trebuie să ajung în birou s-o pot trimite, că de pe telefon nu pot. Până la Aeroport, unde am treabă, numai cu taxiul aș putea ajunge în timp util. Că doar e afară din oraș și dimineața e foarte aglomerat.

În timp ce meditez eu pe băncuța din stația Cârțan, hop un autocar de la o companie ce are sediul aproape de aeroport. Cu cei mai adorabili ochi verzi nedormiți pe care îi pot face, îl rog pe nenea șofer să mă ducă și pe mine o bucată de drum. Zâmbăreț, cu chef de vorbă, primește bucuros. Probabil că nu arăt chiar în ultimul hal de nedormită, mă gândesc. Totuși, de la compania unde trebuie să ajungă și până la aeroport mai e ceva drum. Cam…să zic vreo 4-5 km. Cobor, mă înjur în gând că n-am luat un Taxi ca tot omul normal și plec pe jos înspre aeroport. Încep deja să-mi fac calcule strategice. Cum aș putea lansa știrea în mai puțin de 20 de secunde, unde găsesc fișierul și cum downloadez pe drum Office pentru telefoane, ce fac totuși dacă întârzi, că mno, e important.

Sfidător, se vede în depărtare turnul de control. Eu înjur, lui nu-i păsa. Cu ocazia asta am consolidat și relația mea cu aeroportul. Merg așa, cam vreun km tot gândindu-mă la mersul pe jos și zăpăceala cu care am plecat. Mă întrebam într-una de ce nu am luat un taxi? De ce? De ce? De ce? Dintr-o dată, trece pe lângă mine și oprește apoi în fața mea … un taxi. Oh, fericirea! Zicea șoferul că m-a văzut mergând așa singură pe drum și că el merge la aeroport. Merg cu el 3 km? Merg, merg, că mă grăbesc tare. Nici n-apuc bine să urc, timpul trece ca prin vis, ajung la aeroport. Am râs colosal cu șoferul, un nenic, așa, la vreo 45-50 de ani plin de haz. Cred că a dormit bine azi noapte, nu ca bursucelul de mine. Ne-am spus doar bancuri cu jurnaliști din vremea comunistă. Nu-mi explic de ce își imagina că lucrez la televiziune, deși i-am zis de câteva ori că nu. Îmi mulțumește tot el (!!!) pentru compania plăcută și mă trimite la birou, fără să-mi încaseze un leu. Unde în lumea asta mai există șoferi care să se lase plătiți cu zâmbete și glume proaste?

În fine, de ajuns am ajuns cu o întârziere totală de fix 4 minute. Nu îmi explic cum tot ocolul și mersul pe jos m-am adus în birou cam în același timp cu Expresul. Se pare că totul se întâmpla în mintea mea. Mi-am dorit atât de mult să ajung să lansez odată știrea, că mi se părea că timpul se derulează în reluare. Acum e gata, trimisă în eter și deja cu câteva reacții pozitive. Am lansat o invitație și aștept să văd dacă și alți oameni sunt la fel de încântați de ce se întâmplă. Am scris și aici, începe marea nebunie de idei. Adică de poimâine într-o săptămână avem prima sesiune de pitching de idei. La Oradea. Vorbesc de Startup Days, da?

2 Comments

Multumesc pentru tot!

Events

Sunt copleșită. Cam asta e tot ce pot să spun acum despre Timișoara Noastră. După trei zile pline de oameni frumoși și descoperiri minunate despre Timișoara, cu ochii împăienjeniți de somn, nu mă pot opri din citit articole și admirat poze despre eveniment.

Mulțumesc tuturor participanților pentru că ne-au ajutat (pe mine, Nebuloasa și Dani Sima) să facem din eveniment un lucru minunat. Las mai jos tot ce-am găsit eu scris până acum (Mersi Cristi de ajutor la colectat link-uri). To be updated!

Ze movie! de pe FTR.ro – http://bit.ly/cSSbWF

Ce s-a scris înainte

  1. Ne dăm prin Timișoara – Ovi Sîrb
  2. Umblăm hai hui prin Timișoara noastră – RichieTM
  3. Timișoara noastră – Andrei Crivăț
  4. Prin Timișoara noastră – Boghi
  5. Prin Timișoara noastră – Alex Bleau
  6. Timișoara noastră – CristinaTM
  7. Prin Timișoara noastră – Cristi Sitov
  8. Timișoara noastră, mai mult decât un oraș – Nebuloasa
  9. Timișoara noastră își așteaptă oaspeții – Dan Pătrașcu
  10. Prin Timișoara noastră – Lilișor
  11. No hai la… Timișoara – Diana Câmpean
  12. Timișoaaa-aaara – Miruna Moldeț
  13. Cum un DA te poate schimba (și nu numai la nuntă) – Ana Bulgăr
  14. FTR.ro pleacă în weekend la Timișoara – FTR.ro
  15. Timișoara, grijă mare! – Adi Dragoș
  16. Bloggerii redescoperă Timișoara – Andra Jebelean
  17. O excursie de-o zi – Daniel Sima

Ce s-a scris după

  1. Turist în Timișoara – Adelina
  2. Timișoara pas cu pas – RichieTM
  3. Timișoara noastră. Epilog – Boghi
  4. De ce să vii prin #timisoaranoastra – Dan Deceblog
  5. Timișoara noastră 6-8 august 2010 – Oradeanul.com
  6. Marea timișorenizare – TVdece
  7. Prin #timisoaranoastra – Tomata cu Scufiță
  8. Din #timisoaranoastra – Ovi Sirb
  9. Musafir acasă – Ovi Sirb (2)
  10. Maka a văzut #timisoaranoastra – Makavelis
  11. Turism în Timișoara – Cristi Sitov
  12. Timișoara noastră – La INfinit
  13. O samă de vorbe – Adi Dragoș
  14. Timișoara e mai frumoasă când ai cu cine să o redescoperi – Dan Pătrașcu
  15. Domnișoara Timișoara rafinată din 1900 până azi – Foc de Ganduri
  16. Povești de prin Timișoara noastră – Elena Pochia
  17. Clădirile istorice din Timișoara – Lilișor
  18. Virtual Insanity – Dan Necșa
  19. Ghid în Timișoara. The follow-up – Dan Cărămidariu
  20. Prin Timișoara – Sirg
  21. Timișoara promovată-n blogosferă – Raimondo
  22. Prin Timișoara mea – Milorad
  23. Timișoara, oraș de dor – Cami Deme
  24. Timișoara noastră – arhitectura oamenilor frumoși – Nebuloasa
  25. #timisoaranoastra – Ana Bulgăr
  26. Prin Timișoara (noastră) – Sora (primul ei articol pe blog!)
  27. Timișoara în 7 ore – Daniel Sima
  28. Mini revoluția turistică începe la Timișoara – Diana Câmpean
  29. Cum m-am reîndrăgostit de Timișoara – Crina Dragomir
  30. Cum e timișoreanul adevărat – Lilișor
  31. Timișoara – Andrei Crivăț
  32. #timisoaranoastra – Miruna Moldeț
  33. De ce să vizitezi Timișoara – Sirg
  34. La mine n-o să vedeți niciodată poze cool #timisoaranoastra – oradeanul.com
  35. România este un labirint – Adrian Ciubotaru
  36. Cum m-am reîndrăgostit de Timișoara II – Crina Dragomir
  37. Experiența Timișoara Noastră – Alexandru Bleau

Ce s-a scris în presă

  1. Tion.ro – Bloggeri din întreaga țară s-au plimbat ”Prin Timișoara noastră”
  2. Tvt89 – Prin Timișoara noastră
  3. Agenda.ro – Prin Timișoara noastră cea de toate zilele cu bune și cu rele
  4. Fabricat în Timișoara – Ne-am plimbat prin Timișoara noastră
  5. Timisoara.ro – Timișoara, atracția bloggerilor
  6. Bănățeanul – Bloggerii își propun să redescopere potențialul turistic al Timișoarei
  7. Evenimentul Zilei – Timișoara prin ochii bloggerilor
  8. Viajoa.ro – Să vizităm Timișoara, așadar
  9. Pescurt.ro – Bloggerii își propun să redescopere potențialul turistic al Timișoarei
  10. Banatul-turistic.ro – Întâlnirea bloggerilor, Timișoara 7 august
  11. FTR.ro – Aproape 10 lucruri bune pe care le înveți la Timișoara
  12. Adevărul de seară Timișoara – varianta print
  13. Adevarul.ro – Bloggeri din toată țara au stabilit un traseu turistic online pentru capitala Banatului
  14. Opinia Timișoarei – Bloggerii din toată țara descoperă Timișoara
  15. Viajoa – Mergeți și voi la Timișoara

Poze

  1. Oradeanul.com
  2. Andrei Crivăț
  3. Nebuloasa
  4. Liliana Ianculescu
  5. Tomata cu Scufiță (Facebook)
  6. Radu Beligăr
  7. Cristi Sitov
  8. Diana Câmpean (Facebook)

Adevărul e că am un zâmbet mare pe buze și un suflet plin cu amintiri frumoase și oameni deosebiți. Mie mi-au murit toate celelalte cuvinte. Fiți pe fază, că Nebuloasa e mai inspirată azi.

18 Comments

Unde scriu oamenii din Timișoara despre evenimente

Events, Product

Sunt aproape doi ani de când am început să urmăresc cu interes cam tot ce se întâmplă cu online-ul din Timișoara. Am văzut cum se nasc site-uri de evenimente, pagini pe Facebook, bloguri. Îmi place ce văd. Tot mai multă lume care are ceva de spus despre orașul ăsta începe să spună. Nu pot decât să mă bucur.

Mi-am propus ca, peste câțiva ani, să pot să spun oricui în lume că Timișoara are un cuvânt de spus în online-ul românesc. Sunt convinsă că se va întâmpla mai repede decât am estimat. Până una, alta vă recomand câteva link-uri pe care merită să intrați măcar săptămânal, dacă nu mai des, în cazul în care vreți să fiți la curent cu ce se întâmplă pe aici.

1. Fabricat în Timișoara (pagina Alexandrei)

2. Timișoara.ro

3. Pagina de Facebook: Timișoara (de-a lui Bleau)

4. Pagina de Facebook: Piața Unirii (tot de-a lui Bleau)

5. Evenimente în Timișoara

Eu pe astea le citesc și le apreciez. Voi pe unde citiți despre evenimentele locale? (și nu mă refer aici la site-urile de știri sau portaluri, deși de multe ori dau câte un ochi și pe Timișoreni.ro)

3 Comments

Prin Timișoara noastră

Events

Băștinași sau adoptați, mai tineri sau mai puțin tineri, toți ne iubim orașul. Ne plac parcurile, birturile, pistele pentru biciclete, Piața Unirii, terasele de pe malul Begheului, poveștile despre mlaștina pe care a fost construit orașul, lumea pestriță care îl populează, concertele de tot felul. Ne plac multe aici și nu ezităm să ne lăudăm în patru zări și peste patru mări cu frumusețile locale.

Spuneam zilele trecute că încă învăț lucruri noi despre Timișoara. Sunt convinsă că și bănățenii care s-au născut și au crescut aici mai au ce să descopere. Cu atât mai mult, deci, ”acasa” noastră poate fi interesantă pentru cei din alte orașe. În weekendul următor câțiva bloggeri din alte orașe vin să vadă ce are Timișoara de arătat. Bineînțeles, ne-am gândit și la ai noștri bloggeri băștinași. Așa că ne adunăm vreo 40 de oameni și o luăm la pas prin oraș.

Punctul de plecare va fi unul dintre simbolurile orașului – Catedrala Mitropolitană. Nu dezvălui traseul, pentru că tare mult ne dorim să fie ceva nou pentru toată lumea. Ce pot să spun e că v-am pregătit câteva surprize și o mulțime de povești despre oraș.

Promit poze multe, check-in pe Foursquare de peste tot pe unde ne oprim și live tweeting, la concurență cu oamenii fericiți posesori de Smart Phone-uri.

Bloggeri timișoreni, ne vedem sâmbătă la 9:15, în fața catedralei, împreună cu Makavelis – makavelis.com, Andrei Crivăț – andreicrivat.ro, Corina Georgescu – idaho.ro, Alina și Răzvan – tvdece.ro, Laurențiu – oradeanul.com, Lilișor – lilisor.net, Miruna  – anurim.com, Alex Negrea – alexandrunegrea.ro, Iulia Nalatan – viajoa.ro, Ana Bulgar – anabulgar.blogspot.com, Radu Beligăr și Daniel Iftene – ftr.ro. O adunare frumoasă de oameni mari. Pregătiți papuci comozi și energie pentru o zi întreagă!

Prin Timișoara noastră e un proiect al BlogDeTurism realizat împreună cu bloggerii timișoreni, cu susținerea Hotel Timisoara, Blue Air, Porsche Timisoara, KFC și Trabucuri.com și StartUpDays.

Update: Cu ocazia evenimentului, am cunoscut aseară un om deosebit. Ghidul nostru pentru plimbarea prin Timișoara este Dan Cărămidariu.

28 Comments