Să nu uităm că suntem oameni

La Feminin

Oamenii sunt oameni pentru că greșesc. Altfel probabil ar fi ceva ființe superioare, evoluate și autosuficiente, așa cum se consideră în zilele  bune. Ni se întâmplă să rănim persoanele dragi, să ne călcăm principiile în picioare, să uităm de unde plecăm, doar pentru că ne dorim să ajungem undeva anume.

Să arunce cu piatra cel care nu a mințit niciodată. Da, minciuni sunt și jumătățile de adevăr, și atunci când tăcem și evităm subiecte de discuție sau când închidem ochii și lăsăm să treacă de la noi. Cele mai mari minciuni sunt cele cu care mergem seara la culcare, când închidem ochii și spunem că, odată ce s-a sfârșit o zi, s-au sfârșit și problemele ei. Când adormim mai liniștiți gândindu-ne că ce nu se știe nu poate face rău.

Să arunce cu piatra cel care nu a provocat un rău, știind că îl provoacă. Cel care atunci când a fost pus să aleagă între binele lui și binele altuia a ales întotdeauna binele altuia. Cel care niciodată nu a afișat cu nonșalanță o mutră ofensată când a fost pus față în față cu răul pe care l-a făcut.

Să-l lăsăm, așadar pe ”trebuie să fim perfecți pentru a fi oameni”. Nu există așa ceva. Pentru a fi oameni să învățăm să înțelegem și să iertăm. Că asta ne face deosebiți. Abilitatea de a ne pune în locul celuilalt și a-i înțelege motivele pentru care face ce face…sau nu face.  Hai să nu ne mai arătăm cu degetul, oricât de tare ar durea uneori. Hai să fim oameni, nu demagogi.

Articol inspirat de asta.

6 Comments

La Cluj cu doru’

La Feminin

Mi-era tare dor de oamenii din Cluj și, cum universul mă iubește (nu ca pe alții), circumstanțele m-au urcat în mașina lui Raka și m-au dus cu doru’. Ca să ne fie drumul drum și vremea frumoasă, i-am luat cu noi și pe Richie și Ildi. Vorba aia, cu cât mai mulți, cu atât mai multe puzzle-uri.

Pe drum către Meka Cluj ne-am oprit să-mi plătesc o datorie. Acum vreo lună i-am promis lui Makavelis că de Paști beau o bere cu el. Dar cum n-a fost să fie, m-am gândit să plătesc repede datoria, să nu facă dobândă mare. Maka, berea următoare o dau eu, dar vii la Timișoara să o bei (cu tot cu Liviu, da?). Faini oamenii de acasă.  Și fain și drumul către Cluj. Cu atât mai mult cu cât am primit permisiunea specială de a o conduce pe Fiona. M-am abținut cu greu să păstrez limitele legale de viteză, că proprietarul stătea în drapta și era mai rău ca poliția.

Apropo de poliție. Măi, frumos Clujul, mai frumos decât mi-l aminteam. Dar plin de poliție. Cred că le era frică să nu fur tot orașul să-l aduc la Timișoara. N-am văzut atâtea mașini de-ale lor nici la parada de ziua Poliției. De unde le-or fi scos? Am o paranoia majoră când îi văd în trafic. Dar de data asta s-au gândit ei mai bine și s-au băgat în seamă cu noi într-o parcare, la dracu’ în praznic, în vârf de deal. Eram cinci oameni lângă o mașină mică, admiram orașul în liniște. Vorba clujeanului…mno, pățăști.

Bineînțeles, la Cluj era o ploaie torențială. Cred tot mai mult în fiecare zi că familia Adams și-a mutat reședința acolo. Noroc că am avut companie plăcută. Radu și Billy au făcut pe gazdele până spre dimineață, Mircea ne-a cazat mai ceva ca la hotel și Noemi ne-a servit duminică o porție de râs de toată frumusețea. Am discutat despre universuri paralele, puzzle-uri complicate, coduri curate si World of Warcraft. Sper că nu a reușit Noemi să mă convingă să mă reapuc de jucat, că exact asta mi-ar mai lipsi la câte am de făcut.

Nu am apucat să văd pe toată lumea, că unii au dat bir cu fugiții din Cluj tocmai în weekendul ăsta. Dar am ajuns să revăd Irish Music Pub, care s-a schimbat mult de când am trecut eu ultima dată pe acolo. Bineînțeles, mâncarea a fost superbă și în cantități uriașe. Mi-a fost ciudat să văd doar fețe necunoscute. Acum câțiva ani când intram în pub cunoșteam pe toată lumea. Așa-mi trebuie dacă am plecat la mama naibii și nu m-am mai uitat înapoi.

Aș mai fi stat cel puțin vreo 3-4 zile, dar unii oameni responsabili și cu program de dimineață de luni au trebuit să ajungă înapoi la Timișoara. Măcar am tras un karaoke de zile mari cu Raka, Ildi și Richie să treacă timpul mai ușor până acasă. Nici nu mă mir că Ildi vorbește puțin azi la birou și eu nici nu mai deschid gura. Liniștea e bună și ea la ceva.

M-am întors revigorată, fără voce și cu un zâmbet larg pe buze. Mi-am notat în agendă să-mi iau câte un weekend offline la 5-6 săptămâni începând de acum. Raka, tu notează-ți că drumul la Cluj se face de acum pe la Oradea, dacă urgența nu ne cheamă pe la Alba Iulia, da?

13 Comments

Those are the facts!

La Feminin

Din când în când o dau în mintea copiilor. Nu-i rău, dar nici tare bine. Îmi piere total cheful de muncă, n-am stare deloc și mănânc ciocolată până mă plictisesc sau până se termină. Nu-i nimic ciudat în asta, toată lumea o face din când în când. Dar eu, pe lângă toată nebunia, mai torn câte o porție sănătoasă de desene animate. Am o listă lungă de tot de preferințe. Dacă nu s-ar fi inventat vreodată ciudățeniile pe care le văd azi pe Jetix, aș fi spus cu mâna pe inimă că-mi plac toate desenele animate din lume. Din păcate nu-i așa, deci mă rezum la cele care chiar merită vizionate.

Îmi amintesc acum de Animaniacs. Energizante de-a dreptul și funny până la lacrimi. La fel și Tiny Toons sau Pinky and the Brain. Pe urmă ar fi Dexter’s Lab și Johnny Bravo, urmate îndeaproape de Cow and Chickin, two Stupid Dogs și Foster’s Home for Imaginary Friends . De cele clasice, gen Tom&Jerry sau Looney Tunes, nici nu mai vorbesc. Am văzut fiecare episod de mult prea multe ori și totuși aș putea să le revăd la infinit fără să mă plictisesc.

În altă ordine de idei, sunt mare fan de desene animate și nu înțeleg de ce se trezește câte o puștoaică de 18-19 ani să-mi trântească cu superioritate că desenele sunt pentru copii. Desenele sunt pentru copilul din tine.  Dacă totuși ai reușit să omori copilul din tine, nu pot decât să-ți spun sincer că-mi pare rău pentru omul care ești. Hai, vii deseară să vedem niște Bugs Bunny? Poate îți mai revine zâmbetul pe buze.

2 Comments

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close