De când mă ştiu mi-e frică de ace. Atât de frică încât nu am fost niciodată să donez sânge. Prietenii mei ştiu. Când trebuie să-mi fac analize găsesc tone de motive să nu mă duc. Orice, numai să mă văd scăpată. Mai rău decât le e unora frică de dentişti.

Azi dimineaţă am fost cu o prietenă la Judeţean. M-a rugat să merg cu ea pentru că îi era urât să meargă singură. Avea treabă la Centrul de transfuzie. Am găsit-o întâmplător pe dr. Elena Jenariu, directoarea centrului si am discutat puţin cu ea despre donarea de celule stem. Credeam că e o chestie dureroasă şi exclusivistă. Citisem într-o revistă că se face o puncţie, că îţi trebuie anestezie, că nu-i aşa de simplu. Se pare că nu-i deloc aşa. Există într-adevăr un procedeu de donare prin puncţie, dar există şi o metodă mult mai simplă, prin donare de sânge.

Mi-a luat 2 minute să mă conving. Procedura e foarte simplă: completezi un formular, prin care spui că eşti sănătos şi vrei să donezi şi ţi se explică foarte clar că poţi renunţa în orice moment, chiar şi cu cinci minute înainte de donarea efectivă. Apoi ţi se fac analizele de sânge. Durează o zi până primeşti rezultatele şi raspunsul că ai fost acceptat în Registrul Naţional al Donatorilor Neînrudiţi.

Dacă eşti acceptat, în momentul în care se găseşte un om care are nevoie de celule stem şi se potriveşte cu profilul tău, o să donezi sînge, exact în acelaşi fel în care ai dona pentru transfuzii. Durează câteva secunde şi salvezi o viaţă. Nu doare, nu costă şi poate salva vieţi.

Eu mi-am trecut peste fobia de ace şi mi-am facut azi analizele. De mâine voi fi donator cu acte în regulă. Sunt mândă de mine.