Iar e Vineri 13. Sună aşa…o dată scoasă din filmele de prost gust de la Hollywood. Cele pe care le vezi prea des, chiar dacă le vezi rar.

Noroc că azi, da, vineri 13, la Mansardă la Facultatea de Arte e Noaptea Cinema-ului Francez, organizată de Lectoratul Francez al UVT în colaborare cu Hexagone, L’Association des Etudiants Francophiles de Timisoara. Programul începe la ora 20:00.

Provocarea e că filmele sunt difuzate fără subtitrare. Aşa că mă duc şi eu să-mi dau examenul la Franceză, împreună cu alţi câţiva degustători de film francez. Îmi place că am găsit diversitate de data aceasta. Producţiile variază de la comedii la thrillere, de la drame la romance. Pe program am citit:

ora 20.00: Le peril jeune, Cedric Klapisch, Franta, 1995.
ora 21.45: Nos jours heureux, Eric Toledano si Olivier Nakache, Franta, 2006.
ora 23.45: Harry, un ami qui vous veut du bien, de Dominik Moll, Franta, 2000.
ora 01.45: Embrassez qui vous voudrez, de Michel Blanc, Franta, 2002.
ora 03.15: Laisse tes mains sur mes hanches, de Chantal Lauby, Franta, 2003.

Intrarea este liberă şi, din câte am citit, se oferă mic dejun celor care rămân până la sfârşit. Sper să fie şi cafea. Eu am de gând să văd cel puţin 3 dintre ele.

Sursa: www.timisoaraazi.ro

Se întâmplă destul de rar în ultima perioadă să-mi amintesc de prieteni vechi şi pierduţi peste tot prin lume. Şi mai rar mă opresc să şi fac ceva în sensul ăsta. Azi, ca un copil lovit în plex de astenie ce sunt, am lovit butonul de youtube şi pe search……ceva de demult. Bineînţeles că l-am trântit şi status. Doar e aproape ora 2 noaptea. Toţi dorm, beau sau nu-i interesează. Şi bine fac.

Ce nu înţeleg, e cum se poate întâmpla ca, de acele puţine ori când am reacţii de genul ăsta, să primesc fără excepţie feedback de unde mi-aş dori. Şi nu, nu e întotdeauna acelaşi loc. Rămân mereu mută de uimire să redescopăr aceleaşi gesturi, aceleaşi stări, după atât de mult timp. Nu e prea plăcut când realizez că timpul trece, mă îndepărtez din ce în ce mai mult de oamenii frumoşi şi de departe şi abia uneori schiţez un gest de reapropiere. Dar e al naibii de plăcut să ştiu că lumea chiar îmi urmăreşte statusurile :). Mulţumesc.