Eclipsă de august

Uncategorized

O eclipsa parţială de lună, vizibilă şi din România. În momentul fazei maxime, la ora 00h:10m:9s, diametrul lunar va fi acoperit în proporţie de 80.76%, iar suprafaţa discului lunar în proporţie de 84.60%.

Imi zic, mi-e lene. Nu cobor azi să văd eclipsa. Oricum în august întotdeauna se întâmplă ceva special cu luna. E mai mare, mai roşie, mai caldă, mai nebună. În fine, e altfel. Încerc să sfidez şi refuz să cobor să văd eclipsa. Uite, nu am chef şi gata. Azi nu am chef.

Mă ridic din fotoliu, plină de satisfacţia rebelului şi plec direct la geam să iau o gură de aer. Nu-mi dau seama că dacă trebuie, atunci trebuie. Nu am pierdut nicio eclipsă de lună vizibilă din ţară. E o chestie cu luna şi cu mine. M-am născut cu lună neagră în casa soarelui, poate de-aia. Şi fără să vreau, ajung să mă uit ca un lup la lună. Ca şi acum. Uite-mă revoltată. Şi în secunda a doua, ce admir vrăjită pe geam? Exact! Nenorocita asta de eclipsă de lună.

Magnifică, aşa cum e întotdeauna. Gata cu revolta. Am o eclipsă aproape totală de admirat peste 10 minute.

1 Comment

O poveste cu şi despre ţigani

Uncategorized

La noi, prin mărginimea Sibiului, unde am crescut, sunt mulţi ţigani. Au aici, la Sibiu, şi Rege. Sunt o parte din lumea noastră. Nu îi iubim, nu îi urâm. Sunt şi atât. Au o cultură diferită şi obiceiuri diferite de noi. Şi daca ai răbdare să-i asculţi o să descoperi o lume fascinantă. Ca un fel de poveste cu zâne şi nomazi, cu meşteri căldărari, fierari, aurari, spoitori, căntăreţi.

Nu mă refer aici la ţiganii aceia pe care îi găseşti pe toate străzile oraşelor civilizate din Europa, cerşind. Nici la cei care fug în Italia să fure din magazine şi să vândă mai apoi în ţară orice. Pentru ca nu numai ţiganii fură şi nu numai ţigăncile se prostituează pentru o bucată de pâine. Poate sună scandalos, dar am vazut de multe ori ţigani mai cinstiţi şi cu suflet mai mare ca un român “pur sânge”. NU am fost niciodată de acord cu discriminarea asta încurajată de toate instituţiile din ţară.

Ne vine acum o Europă întreagă cu pretenţii de integrare. Totuşi, integraţi sau nu, să ne ţinem ţiganii acasă. Să nu ni lăsăm în toată Europa. Parcă bieţii oameni ar fi o ciumă. Parcă toţi europenii sunt nişte sfinţi şi noi, cu ţiganii noştri cu tot, le pângărim Paradisul. “Sunt toţi o adunătură de hoţi!” o să zică marea majoritate a lumii.

Ce nu se ştie despre ţigani? Că în general se închid ochii când e adusă în discuţie istoria lor, pentru că pe noi, pe europeni, ne arată istoria cu degetul cand vine vorba de comportament etic faţă de ţigani. În Evul Mediu au fost arşi pe rug ca vrăjitori, li s-au omorât copiii şi animalele, pentru că erau spurcaţi. Au fost apoi înrobiţi la curţile boierilor şi bătuţi sa muncească pentru un codru de pâine. Şi la abolirea sclaviei au fost alungaţi şi arătaţi cu degetul. Nu au mai fost primiţi să muncească decât pentru foarte puţini bani, nu au avut drept de vot, nu li s-a recunoscut dreptul de a avea pământuri, nu au avut drept de a se apăra în tribunale. Secole întregi tribunalele germane nu i-au acceptat nici măcar ca martori.

“Când furtuna nazistă a măturat Europa, eu mă născusem deja. Tatăl meu a fost deportat într-un lagăr de concentrare în Polonia, cu înjositorul triunghi negru cusut pe haine. Din cinci sute de mii de ţigani trimişi în sclavie, au supravieţuit numai cinci mii, ei ne-au spus ce-au păţit.” spune cu glasul trist şi ochii sclipind de amărăciune un Rom Baro, un bulibaşă din Sibiu.

În general lumea îi caută periodic, când îşi aduce aminte că trebuie să mai adauge la CV o faptă bună, o donaţie, un act de integrare. Politică. Sunt rari oamenii cărora chiar le pasă. Cărora le pasă dezinteresat. Puţini sunt cei care reuşesc să vadă o lume dincolo de toate prejudecăţile. Ei, cei puţini, sunt privilegiaţi. Pentru că pot descoperi o cultură şi o civilizaţie deosebite, cu rămăşiţe de obiceiuri indiene, amprentă sanscrită în limbaj, cultură strânsă de-a lungul secolelor de prin toată Europa. Şi totuşi, totuşi cu o identitate socială atât de puternică, încât sute de ani de suferinţă nu le-a putut-o şterge. Sunt ţigani! Şi sunt mândri că sunt.

2 Comments

Modele de comportament

Uncategorized

Program de vacanță

Se trezeşte la 8. Aleargă.
Mă trezesc la 10. Lenevesc.

La 11 mănâncă un mic dejun sănătos, cu legume proaspete, lactate, tot tacâmul.
La 11 mă târăsc până în bucătărie, fac o cafea aromată.

După micul dejun pleacă afară. Tot timpul ocupată. La Facultate, la Primărie, la avocat, la organizaţie.
După cafea, iau o carte, pornesc muzica bună, lenevesc încă puţin, citesc ceva. La un moment dat mă plictisesc şi plec să mă plimb, sa văd un prieten.

Seara vine acasă plină de energie. Toată o poveste şi o întâmplare.
Seara vin acasă meditativă, cu chef de scris. Mă trântesc la calculator să mai scriu câte ceva.

La 12 noaptea se închide în camera ei şi se culcă. E fericită după o zi plină.
La 5 dimineața închid şi eu cartea/calculatorul/muzica/gândurile. Sunt fericită după o zi plină.

Două modele comportamentale perfect opuse. Doi oameni total diferiţi.
Surori. 🙂

3 Comments

Un fel de feeling de duminica, fara Duminica

La Feminin

Zippui aiurea pe TV. Olimpiada de la Beijing, aproape razboi in Georgia, euro creste din nou, desene animate proaste, traduse si mai prost, muzica la kg (unde e MTV de altadata, cand ascultam Kurt Cobain si The Cranberries? ), talk show-uri cu idioti. 40 de canale de *****. 

Imi aduc aminte de Floyd. Cand am inceput sa ascult muzica, nu stiam ca un TV poate avea mai mult de un canal, nu stiam ca muzica se poate asculta si altfel decat la pick-up sau magnetofon, nu intelegeam de ce tata sta noaptea in pivnita cu prietenii si inregistreaza de la radio. Ce? Ziua este interzis? Si nenea ala care apare pe toate ziarele cine e? E important, asa-i mami?

Cu Floyd am crescut. Si cu Deep Purple. Niste Jethro Tull, Iron Maiden, Dream Theatre, Dire Straits…ma intelegi. Am fost fetita lui taticu’ si m-am comportat ca atare. Azi vreau sa descopar muzica noua, asa cum faceam mai demult. Zippui tot internetul, tot www-ul asta nenorocit plin de filme porno si de metode gratuite de a te face milionar in dolari. Abia rasare cate ceva nou si frumos. Adaug cu mandrie la colectie, trec mai departe. Vreau cat mai mult nou. Dar, in mare parte, nu gasesc decat gunoaie.

Gunoaie peste tot. La TV, in carti, pe strada, in sufletul meu. Gunoaie. Nu pot sa mai vad Frumosul de ele. Pentru ca sunt acolo, stiu ca sunt, cateva lucruri frumoase. Pe care, atunci cand e soare si cand dimineata e inca tanara, le vad prin prisma amintirilor. Sunt ca o ceatza calduta si pufoasa (Nu o sa zic si roz).

-Nu mai sunt azi neni cu poze mari in ziare.
-Nu mai e doar unul. Sunt mai multi.
-Si nici muzica nu se mai inregistreaza in pivnita casei.
-NU, dar se fura de pe net.
-Da, dar canale la TV avem 40!
-Si ne uitam doar la Discovery. Pe care deja stim toate documentarele. Le-am vazut de cel putin 3 ori fiecare.
-Oricum, nu se mai asculta muzica la pick-up. Ce vechitura!
-Pai nu, ca ne-am luat iPod-uri si playere, care tot atat de prost redau.

S-au schimbat cateva lucruri. Dar in esenta nu s-a schimbat nimic. Tot atat de neoameni am ramas. Si tot asa sunt cativa intre noi care nu se pot nicicum multumi cu putinul pe care il primesc de-a gata.

Pornesc dvd playerul. Dau sistemul la un volum acceptabil, de bun simt. Ma postez in fata LCD-ului. The Wall. Asa. Aici ma potrivesc. Unde gasesc singura intrebare care azi, intr-o magnifica zi insorita de marti (in plina vara), are relevanta.

“Mother, should I build the wall?”

 

No Comments

Brambura la Maramu’

Events

Am tot auzit eu ca oameni ca morosenii nu gasesti nicaieri in lume, dar am zis sa nu ma iau dupa vorbe. Asa ca m-am pus pe drum si am plecat in tara lor, in Maramures.

Am plecat din Sebes, Alba, de acasa de la Lucian Blaga. Deci pe drum am schimbat 2 trenuri si 2 autocare. Proaste legaturi in tara asta. In total…vreo 10 ore de drum (cu tot cu pauze prin Alba Iulia, Teius si putin Cluj). Un drum superb de altfel. Un peisaj unic, cum numai la noi in Romania poti gasi. Pe trenuri, oameni frumosi. Tot unul si unul. O frantuzoaica venita in concediu la socrii, un mestesugar care venea de la Cluj cu niste aprobari de afacere noua, 2 tineri indragostiti plecati in vacanta. Frumos. Nu ca pe alte drumuri. Fara gunoi si fara poluare fonica. Molcomi si dormici de a povesti lucruri frumoase. 

La Baia Mare, mai mare dragu’. Ildi si Teo, morosence adevarate m-au plimbat pe plaiurile maramuresene dupa cum urmeaza: cu bicicleta pana in Baia Sprie, “sat cu doua site-uri”. 10 km inspre dealuri de la Baia Mare pornind. Sa-ti dai duhul pe drum, nu alta. De la Baia Sprie, cu masina pana la Mogosa, pana la mina – care acum nu mai face nimic, decat sa presteze ca dovada a trecerii comunismului prin lume – , de acolo inapoi jos in Baia Sprie si pe alta ruta spre Baraj si alte minunatii ale zonei. Seara, o bauta mica intr-un bar din Baia Mare. Crash Landing, aka Crash. De notat: am invatat sa joc cruce (multumesc Calin). Un joc cu carti, asemanator cu 66. De acum, doritorii se pot inscrie la partida saptamanala pe care o voi organiza la mine acasa.

In alta zi, morosanul Adi m-a dus spre Tara Lapusului, in satul bunicilor. Foarte frumos. Totusi trist. “Curg dealurile”, zic localnicii. “Vine pamantu’ si ne ia casele. Taie astia toti pomii si vine dealu’ la vale.” In rest, oameni veseli, muncitori, prieteni ai pamantului si al aerului sanatos. Au si internet la sat. Nu sunt rupti de lume. Ziua cosesc, seara se joaca. Am mancat mamaliga cu carnati si am vorbit de sat si de pui de pisica. Autentic.

In ultima seara, chef de moroseni, la ziua morosencei Teo, in Baia Sprie. De unde si statusul meu de messenger: am jucat mima in Baia Sprie. He he he. Inca tratez cu protagonistii filmuletelor intru publicarea lor. Soso, Luci, Stefi, Tudor, Teo si Teo, Ildi, Adi, Calin, si multi altii, ca la pomelnicul popii din biserica. Sa nu uitam nici de Iolanda. Luci, te rugam, lasa-ne sa te facem vedeta de youtube. Am primit si cadou de drum horinca de Baia Mare. Licoarea otravitoare a morosenilor, prea buna si prea tare pentu a putea fi bauta de oricine altcineva.

Sa nu uit si de muzeul satului, care rasare la capatul aleii “Fear of the dark”. Am vazut in muzeul asta toate tipurile de case din zona maramuresului istoric si a tarilor vecine. Am invatat ca specific portilor din zona e sculptura in lemn. Dar nu orice sculptura. Trebuie sa fie cu soare si cu sfoara sa fie valabila. Pentru ca viata noastra, a fiecaruia, e o bucatica de sfoara, care se impleteste cu alte bucatele. Si pentru ca trebuie cumva sa ajungem la soare. La noua viata. Nu-i asa de simplu cum pare, dar in linii mari, cam asta ar fi. Si multa liniste.

8 Comments

Misto!

Events, Timisoara

E misto ca exista un om special care a inteles ca nu conteaza culoarea, nuanta sau apartenenta. Arta e arta!  

E misto ca artistii sunt receptivi la abordari diferite asupra culturii.

E misto ca anul trecut, pe vremea asta, s-a nascut IRAF. Sa-i cantam la multi ani!

E misto ca se intampla in Timisoara, in plina vara. (6-10 august)

E misto ca nu pot pronunta dintr-o suflare toate numele care vor fi prezente pe scena. (Incearca, sa vezi daca tu reusesti: Gipsy.cz, Boban Marković, Puerto Flamenco, Félix Lajkó, Kal, Karavan Familia, Marius Mihalache, Ovidiu Lipan Tandarica, Amaro Del, Balkan Fanatic, DJ Click, Estelle Goldfarb, DJ Vasile, Dj Leizaboy, Dj K-lu, Colombo de Niro )

E misto ca pentru cateva zile te poti simti altfel.

E misto ca IRAF sustine egalitatea si ca tu, daca esti acolo, esti un vot in plus impotriva discriminarii.

E misto ca e!

2 Comments

Adanc in pamant undeva

La Feminin

Nu l-am agreeat pe Blaga atunci cand eram copil. Pentru ca aici, unde m-am nascut, totul are legatura cu el. Scoala, Casa de cultura, muzeul, strazile orasului, casa din vecini, totul. Da, sunt unul din putinii fericiti care s-au nascut acasa la Blaga. Nu l-am agreeat pentru ca toata viata mea am auzit vorbindu-se despre el. Nu am inteles pe atunci care este meritul lui cu adevarat. 

Au trecut anii, am studiat Blaga din punct de vedere al omului de litere. Mi-a placut pentru ca l-am inteles. Dar l-am iubit cu mintea, nu cu sufletul. I-am inteles si admirat filosofia.

Azi m-am intors acasa dupa ceva timp de absenta. Trecand pe stradutele Lancramului in drum spre Sebes, am stiut. Am intels dintr-o data de ce e Blaga extraordinar. Pentru ca nimic din ce spune sau tace nu e metaforic. Blaga nu face altceva decat sa treaca in eternitate acele cateva locuri si momente extraordinare ale Lancramului, zonei dimprejur si, mai tarziu, Sibiului.

Toate locurile sunt reale. De la sat, arini si cer albastru, la maci, copile si idei. Totul exista aici dintotdeauna. Meritul lui este de-a le fi dat un nume si a le fi pus in existenta fizica, asa cum o cunoastem noi. Vesnicia chiar s-a nascut la sat. Si multi stiau asta inaintea mea. Eu am inteles abia azi, cand am vazut un apus de soare in Lancram, in arinii lui Blaga, langa lanul cu maci si fete despletite care cosesc in cea mai mare liniste. Am descoperit ca defapt, in tot acest timp, am avut ceva maret in comun cu Blaga. Ne leaga locul caruia ii spunem “acasa”.

————————————————————————————————-

Un mic PS, pentru un iubitor al cartii

 

No Comments

Lectia cu subpunctele

La Feminin

1. Cand nu ai rabdare sa fii scurt, intinde-te la vorbe.

2. Daca nu mergi la Garana cu cortul in spinare, nu inseamna ca nu suferi de frig. Si nici nu inseamna ca muzica e mai putin divina. (poze in post-urile urmatoare). De asemenea, la acest capitol recomand: Victor Wooten. Si afinata facuta de sateni. 

3. Metallica. Daca extrapolezi si uiti de Bucuresti – magnific. Daca incadrezi Bucurestiul in peisaj…tot magnific. Chiar mai buni decat la Sofia din cate am auzit. (Desi a plouat torential nu am pierdut un vers. Am respirat Metallica, am savurat Metallica. Am trait Metallica cu tot spiritul. Am vrut sa aduc si multe poze cu mine. Am facut doar cateva.) Metallica nu poate fi surprinsa intr-o poza.

4. Cand acumulezi prea multe persoane dragi, trebuie sa renunti la unele sau sa inveti sa le prioritizezi. E trist cand pierzi pe cei pe care defapt ti-i doreai cel mai mult. E trist si cand realizezi ca lucrurile se intampla si daca tu nu esti acolo sa le vezi.

5. Daca de maine ai concediu pleaca sa explorezi. NU pleca sa uiti, ci sa te bucuri. Pentru ca meriti si pentru ca poti. Adevarul e ca oricum nu o sa reusesti sa uiti. Asa ca de ce sa incerci? Mai bine lasi lucrurile sa curga de la sine si te delectezi cu niste apusuri la Blaga acasa (In Lancram, langa Sebes), cu niste moroseni adevarati, in habitat natural (tnx to Adi & Ildi) si, ca cireasa de pe tort, iti redescoperi partile maghiare chiar la mama lor acasa, in Szeget.

6. Daca primesti primul raspuns in legatura cu UNICEF nu dispera. Chiar daca in raspuns esti anuntat ca te-ai inscris pentru un “job” dorit de inca peste 600 de persoane din toata lumea. E un pas inainte. Ai trecut de primul nivel, de primii 2000. 🙂

1 Comment

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close