In cautarea musculitei de otet

La Feminin


musculiţa de oţet

de ioana negoescu


cânt încet. numai tu mă auzi. îmi spui să tac.
oamenii cred că sunt mută. oamenii cred că sunt oarbă.
eu te văd şi cânt un cântec despre ostaşi.
nu mă aude nimeni. nevestele şi mamele plâng. 

ai născocit în mine o femeie foarte frumoasă care trăieşte numai o zi.

vara ajunge la miez. eu mă ghemuiesc adânc în tine. spui să tac. se subînţeleg toate cuvintele.
îmi faci semn că nu. că tu nu poţi să înţelegi moartea. azi nici nu ai avea cum.

 

No Comments

Bilete, bilete

Events, Timisoara

Bilete de tren, bilete de intrare, bilete de tramvai, bilete de metrou, bilete de masa. Amalgam de bilete in jurul meu. Un rucsac de munte, o pereche de bocanci, sacul de dormit, aparat foto….hehehe…vine vacanta. 

Pentru 3 zile, incepand de maine, Garana Jazz Festival . Cu bancute din lemn, camping, oameni frumosi si cea mai buna muzica. Se lanseaza polemici, se asculta jazz, se cunosc oameni noi. Abia astept un jam session de zile mari.

In 20 iulie, la Timisoara, Jose Carerras. Adriana poate sa va spuna mai multe detalii. O ocazie unica, nu merita ratata.

Saptamana viitoare, Metallica la Bucuresti. Miercuri. No comment. Pentru ca astept atat de mult sa-i vad, incat inca mi se pare ireal. Promit poze, poveste despre expeditia in Bucuresti si o inima fericita mult timp dupa asta.

La inceputul lui august (6-10 mai exact), in Timisoara, IRAF. Pentru ca e Misto! Si promoveaza cultura rromilor. Va recomand cu drag daca sunteti prin zona cumva.

Intre timp, fug, ca pierd trenul. Garana, here I come!

 

No Comments

Dor de duca

La Feminin

Vad zilnic de pe geamul micului meu apartament – caruia cu mandrie ii spun CASA – birourile unei multinationale. Nu dam nume, sa nu suparam poporul. Vietatile ies pe balcon la cafea/tigara o data la ora 9, o data la ora 12, apoi mai pe dupa amiaza inca o data. Defapt, sa fim sinceri. E un du-te vino continuu. Obositor si galagios. Parca viata lor se desfasoara pe terasa, nu in birou. 10.000 de pretexte, de motive, de incercari disperate de a scapa de o munca pe care nimeni nu o face cu placere. Corporatisti. Oameni de cariera. Profi. Cu accent apasat puternic pe i. 

Azi dimineata m-am simtit pentru a doua oara o parte dintre ei. Am plecat la birou cu sufletul mic, cu telefonul in mana, alergand dupa taxi, in timp ce ma gandeam daca mi-am luat alimentatorul de laptop si agenda de intalniri de pe masa.

Defapt…mi-e dor de duca. Nu ma potrivesc in sablon corporist. De cand ma stiu m-am ferit de organizatii imense, de sabloane, de reguli, de costume si fitze de om ocupat. Am facut voluntariat cativa ani buni. As face voluntariat o viata intreaga. Pentru ca merita. Nu o faci pentru un post mai bine platit, pentru o apreciere din partea sefului, pentru bani. O faci pentru ca cineva, acolo are nevoie de munca ta. Si te simti mai bine cand vezi ca poti naste zambete si lacrimi de bucurie. Te simti OM.

Si pentru ca simt ca nu ma mai pot minti ca e bine si caldut, am hotarat. Ma reintorc la voluntariat! O sa merg acolo unde stiu ca pot face ceva. Ca sunt libera sa aleg un bine pentru un altcineva. Mi-am depus azi un CV la UNICEF. Wish me luck!

No Comments

Du-ma acasa mai tramvai

La Feminin

Pare a fi ‘Engel’, incep sa fredonez. Imi era intr-un fel ciudat dor de Rammstein. Vocea ragusita tace totusi. Trece o vreme, mai trece ceva…nimic. Astept. Toti asteptam. O gura de bere, un semn de intrebare. Putina mirare pluteste peste noi toti. Cand si cum a ajuns mosuletul asta ragusit sa treaca de la ‘Strangers in the night’ la ‘Engel’?

Si de ce tace? Ce tace in el? Apoi, tot ragusit, tot pe fundal de ‘Engel’…’du-m-acasa mai tramvai…’. Noi liniste. El tace si incepe iar ‘ du-m-acasa mai tramvai’. Ce e acolo in sufletul lui? Cine e marioneta asta platita prost, cu vocea pierduta si ochii de sticla? Si tu vrei acasa suflet trist. Cum poti dormi noaptea cand stii ca esti platit sa iti bati joc de tine? de o voce pe care probabil o aveai candva si acum s-a pierdut odata cu….Toti vrem acasa.

Acasa unde? A…acolo unde dorm si unde zac tacute cateva obiecte, ale mele, ale timpului care a trecut de la cealalta casa. Care casa? Casa unde mancam cirese, citeam povesti si unde seara, inainte de culcare stiam ca sunt acasa si adormeam visand sa nu mai fiu.

Tramvai pe pod. Alerg. Pot sa-l prind pe acesta. Ultimul. ‘Du-m-acasa mai tramvai’ incep sa fredonez. Si ‘Engel’ imi penetreaza ideile. Taci acolo. Nu vreau sa te mai aud. Catre care casa ma duci? Si ma opresc. In Unirii mai bine. Mai bine pe jos. Mai sigur.

PS: Porto Arte, Timisoara, 02.06.2008

1 Comment